Să vă povestim ultima trăsnaie pe care am auzit-o. În centrul poveştii, personajul principal e Johnel Ne Chinta. Purtător de robă, apărător în faţa cruzilor giudecători, Johnel Ne Chinta a fost, în trecut, şi lucrător pe la băieţii cu ochii albastru de Voroneţ. Acum, ca apărător, nu se dă în lături să-i reprezinte şi pe politicieni, şi pe golani, şi pe mafioţi. Dar ultima lui ispravă are legătură mai degrabă cu viaţa sa privată. Johnel Ne Chinta, posesor al unei vile în comuna ieşeană Bârnova, a tocmit nişte localnici să-i facă gardul la casă. Însă le-a pus o condiţie dură, care i-a cam lăsat mască pe amărăşteni: niciodată, dar niciodată cât or lucra la el, să nu-l privească în ochi. Şi, ca o măsură complementară, atunci când ajunge el acasă, muncitorii să dispară instant din calea şi din curtea lui.

Două ipoteze
Sinceri să fim, întâi noi n-am crezut una ca asta. Dar, cum ne-au povestit-o mai mulţi, am întors speţa pe toate feţele. Acum putem face mai multe scenarii. În primul dintre ele, putem specula că mister Johnel Ne Chinta are aceste deprinderi de pe vremea când lucra la băieţii cu ochii bleu. Ipoteza nu prea stă în picioare dacă ţinem cont că lui mister îi plac apariţiile televizate, deci nu se fereşte de ochii lumii. A doua variantă ar fi că omul pur şi simplu nu suportă prostimea. Deh, dom’ Johnel, nu toţi pot fi ’telectuali ca dumneata. Aşa că înclinăm mai mult pe a doua variantă. Oricum, îl apreciem pe Johnel Ne Chinta că foloseşte forţa de muncă locală şi că banii rămân în comunitate. Adică, pe la crâşmarii din Bârnova, pe unde beau zilierii lui. Hai noroc şi spor la toate.