Primul gând care mi-a trecut prin cap la auzul ştirii că judecătoarea Buliga a fost trimisă la închisoare pentru luare de mită a fost ăsta: dacă a luat o şpagă pentru a pronunţa o sentinţă favorabilă cuiva care a plătit, de unde ştim noi că nu a făcut aşa cu mai mulţi? În calitate de judecătoare la Curtea de Apel, slavă Domnului, avea de unde! Asta înseamnă că dreptatea împărţită de această infractoare judecată şi condamnată e discutabilă şi că toţi cei care au pierdut un proces judecat de ea pot cere revizuirea cauzei. Mie, cel puţin, aşa mi se pare firesc. Îmi amintesc, spre exemplu de procesul prin care omul de afaceri Dănuţ Prisecariu a pierdut Hanul Trei Sarmale în favoarea unui şmecher care a revendicat imobilul ca atare. Respectivul complet a fost condus de Buliga şi din acela mai făceau parte nişte magistraţi care au dat o pronunţare foarte străvezie în raport cu probele de la dosar. Nu le mai pomenesc numele acelor magistraţi, sperând că, cine ştie, s-o face o gaură-n cer şi vor face şi ei obiectul vreunei cercetări corecte cândva, măcar la CSM dacă nu la DNA…
***
Apropo de DNA, aflu de pe un blog local, al unui tânăr care se recomandă ca ziarist (deşi nu are nicio treabă cu această meserie nobilă, el fiind blogger), cum că am fost anchetat cândva de DNA pentru şantaj. Chipurile, în urmă cu mai mulţi ani, l-aş fi şantajat pe numitul Penciuc Daniel, patronul actual al clubul de fiţe „Time Out”, în sensul că dacă nu dădea nişte pateuri sau sendvişuri cu pastramă sau salam angajaţilor mei, aveam să-l cac constant în Flacăra Iaşului, cotidian local unde eram redactor şef. A fost o mizerie din partea patronatului din presa concurentă, pe cât de caraghioasă, pe atât de lipsită de temei, care s-a finalizat înainte de a începe. Atât de penală a fost! Ulterior, am renunţat la a-l mai acţiona în instanţă pe respectivul om de afaceri pentru denunţ calomnios (şi asta fiind o faptă penală!) fiindcă m-am întâlnit odată cu el, întâmplător, la Julius Mall, şi după ce mi-a explicat care a fost motivaţia acelor acuze, apoi omul şi-a cerut scuze. L-am simţit că e sincer, aşa că am considerat subiectul închis. La o adică, cei care mă cunosc personal ştiu cât de şantajist pot fi… Ca să nu râdă şmecherii de mine, m-ar fi onorat mai degrabă să fiu acuzat că am cerut cuiva nişte mii de euro, dar, totuşi, chiar nişte tartine, adică de-ale gurii?! Uite că în loc de mogul am ajuns un fel de Jean Valijean al patronatului presei locale… Bună treabă!
***
Apropo de şantajul în presă, lucru de care nu mi-am permis să acuz pe nimeni de când fac ziare – şi, slavă Domnului, fac asta de vreo 20 de ani! – hai să punem cumva lucrurile la locul lor. Ce-ar fi dacă lumea n-ar mai fi şantajabilă? Adică să nu fure, să nu înşele, să nu râvnească la femeia sau bărbatul altuia, să nu preacurvească, să nu mai pretindă că face una şi în realitate să facă taman pe dos, să nu mai mintă, adică să fie… corectă? Vai de mine! Păi, fără şantaj de presă am murit şi n-am simţit!!! Dispare presa scrisă, dispar radiourile şi televiziunile! Vaaai, moare democraţia! Am pus-o de mămăligă, ne întoarcem la comunism şi dictatură!
***
Hai, să nu mai bat câmpii… Mai bine să revin la lucruri serioase. Uite, colea, Gina Pistol arată mai bine în pozele din Click şi Libertatea, decât în realitate. Asta înseamnă că la clubul Queen’s vizibilitatea e destul de proastă, altfel poate ieşea fata la fel de bine şi în pozele de la Bârfa. Ori, poate o fi de vină machiajul… adică, fie fardul cât de bun, fotoşopu’i şi mai bun!
***
Dacă tot vorbeam de Queen’s, aud că mai au un pic băieţii şi trag obloanele. Or, dacă tot închid prăvălia, sunt tare curios cine va prelua hectaru’ ăla de spaţiu, că tare e bun pentru… un club de fiţe!
