Consecvent imaginii de artist al poporului, senatorul PNL Varujan Vosganian a fost prezent la Festivalul de Poezie de la Iaşi, unde a făcut câteva însemnări în jurnalul să personal.

– Mă simt foarte bine la Festivalul de Poezie de la Iaşi. La o adică, printre cei 100 de poeţi invitaţi, cine ar putea să-mi ia urma? Mai bună soluţie de a mă pierde în mulţime băieţii de la DNA nu cred că puteam găsi. Unde mai pui că poezia mea e atât de banală, încât lecturile mele publice trec aproape neobservate. Şi încă ceva: nici un alegător nu mă cunoaşte, deşi candidez de vreo două mandate în colegiul ăsta ieşean.

– Totuşi, mă mănâncă undeva să scot şi eu un pic capul din mulţime. Nu pot merge la sindrofiile organizate la festival fără să nu spun măcar chelnerilor că sunt propus la Premiul Nobel pentru Literatură de două ţări, simultan. Ah, vanitatea asta o să mă devoreze, o să mă facă să dau de bucluc! Mai bine voi vorbi despre treaba asta după primele şapte beri ale companionilor, pentru ca nimeni să nu-şi amintească a doua zi nici măcar o literă din ce-am discutat. Uneori, decât să fiu poet martir pe la Poarta Albă, e de preferat să am o glorie efemeră, intensă, până la ora închiderii.

– Pe când dădeam autografe la lansarea volumului meu, Cartea şoaptelor, a venit la mine un tip grizonat, distins, care mi-a solicitat cinci minute de discuţie în privat. Ne-am retras într-un colţ unde, privind circumspect în jur, m-a întrebat dacă sunt specialist în interceptarea şi descifrarea sunetelor de joasă frecvenţă şi dacă poate găsi în cartea mea metode de decodificare vizuală a şoaptelor citite pe buzele unui subiect aflat la mare distanţă. I-am explicat că e o confuzie, că nu mă ocup cu informaţiile, ci că sunt scriitor, iar omul m-a privit rece: ”Aha, şi câte denunţuri ai scris, maestre?”

– Între două lecturi publice în Copou, m-am gândit la ipoteza de a mă transforma dintr-un liberal feroce într-un susţinător al cauzei sociale a celor sărmani şi neajutoraţi. Imediat mi-a venit în minte povestea din „Mizerabilii” şi m-am gândit că, în loc de Varujan Vosganian, să devin Jean Valjean Vosganian. Fonetic, chiar ar suna foarte bine. Poate că şi politic, cine ştie…