Retras din structurile de vârf ale Poliţiei Române, generalul în retragere Gheorghi Plai a ales Primăria comunei Bârnova ca loc de reculegere şi regenerare în anii grei ai pensiei. Propus de către UNPR pentru funcţia de şef al administraţiei locale din pitoreasca localitate aflată la doi paşi de Iaşi, Gheorghi Plai a declarat că va face totul pentru bunăstarea potenţialillor săi alegători. Pentru a prospecta mai bine terenul, Plai umblă incognito pe plaiurile Bârnovei, culegând informaţii preţioase despre atmosfera locului.
– De luni, am intrat în dispozitiv. Mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc cu costumul în care m-am deghizat. Nostalgic după uniformă, n-am avut ce face şi m-am costumat în poştaş. Din doi în doi paşi eram oprit de babe şi diverşi indivizi suspecţi care mă întrebau ba despre pensie, ba despre ajutorul social. Cu ocazia asta, am identificat câţiva foşti clienţi de-ai mei, la rândul lor deghizaţi în oameni sărmani, dependenţi de ajutorul social. Mâine am să le fac o glumă, strecurându-le printre cupoane şi nişte citaţii, ca-n vremurile bune. Vorba aia, poştaşul întotdeauna citează de două ori.
– Evident, o dată la două zile, renunţ la uniforma de poştaş şi cobor civil în mijlocul cetăţenilor. La început, mă gândeam că s-o găsi vreunul să mă prindă cu tolba vopsită, dar se pare că, la ţară, prea puţini se uită la figura omului care aduce pensia, ci, mai degrabă, preferă să aibă memoria cifrelor de pe cupon. Prin urmare, relaxat şi sigur pe mine, am început să patrulez prin locurile cheie ale comunei, de la birt până la cimitir, adică acolo unde se nasc şi mor speranţele oamenilor. Am constatat că multă lume se arată impresionată de alura mea de om al legii. Până şi crâşmarul din comună m-a luat deoparte şi m-a rugat cu lacrimi în ochi să-i conving pe datornicii trecuţi la caiet să-şi plătească creditele în vodcă restante de ani de zile. Am încercat să-i explic că există o lege a dării în plată, dar jupânul mi-a spus ceva despre acţiunea de a lua boii de la bicicletă. Oricum, mă bucur că am avut parte de un pahar curat, un semn de respect echivalent cu pâinea şi sarea.
– Mai sunt trei luni până la alegeri şi deja am început să mă plictisesc. Locuitorii din comună sunt destul de timizi şi cuminţi, prin urmare nu se întâmplă nimic pe linie operativă. În condiţiile astea, nu ştiu cu ce să mă afirm, cum să ies în faţă. Până şi beţivii trag pe dreapta când mă întâlnesc. În condiţiile astea, simt că voi câştiga la pas. E clar, diseară voi exersa pasul de marş, să nu mă fac de râs la defilarea din 5 iunie.
