După ce, la începutul acestui an, şi-a dat demisia din funcţia de manager al Maternităţii Cuza Vodă, medicul Mircea Onofriescu a intrat într-un con de umbră, alegând discreţia activităţii desfăşurate la cabinetul său particular. Totuşi, distinsul ginecolog şi-a păstrat catedra profesorală în cadrul UMF Iaşi, dar şi unele funcţii de conducere în diverse comitete şi comiţii, aşa cum stă bine unui medic dedicat muncii sale. În puţinul său timp liber, Mircea Onofriescu completează din când în când paginile propriei sale fişe de observaţie, aşa cum el însuşi îşi numeşte acest jurnal personal.

– Am revăzut zilele acestea celebra imagine din timpul Revoluţiei, în care actorul Caramitru strigă la Dinescu: „Mircea, fă-te că lucrezi!” Evident, retras fiind în liniştea cabinetului meu privat, am pierdut de ceva vreme contactul cu această îndeletnicire umană numită „muncă”. Ca un Mircea ce sunt, percep îndemnul lui Caramitru ca fiind adresat mie, iar acest lucru îmi creează un disconfort deosebit în preajma sărbătorilor. Zău, nu putea fi lângă el cineva cu un alt prenume? De pildă, Pancraţiu. Sau Silvestru.

– Încep să devin tot mai pasionat de cercetările mele legate de fertilizarea in vitro. Mi-am burduşit laboratorul cu tot felul de eprubete, unele fiind donaţii din partea unor universităţi şi clinici aflate în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Îmi aduc şi acum aminte iarna grea în care am primit un colet misterios tocmai din Africa. Ce spaimă am tras când, desfăcând pachetul, am descoperit în eprubetă patru somalezi jucând cărţi. Cât despre donaţia unui fermier din Bihor, ce să mai spun? Omul îmi trimisese o eprubetă cu o pară deja fertilizată înăuntru, la 50 de grade.

– Tot aşteptând clientele la cabinet, de plictiseală am început să-mi recitesc CV-ul. Cu mirare, am descoperit că nu-mi aduc aminte deloc de unele societăţi ştiinţifice din care aflu că fac parte. De pildă, printre altele, am văzut că sunt membru al Asociaţiei Embriologilor din România şi al Societăţii Internaţionale a Menopauzei. Chestiile astea mă fac să roşesc, cât oi fi eu de ginecolog cu experienţă. Dacă m-aş duce cu CV-ul ăsta să mă angajez la Carrefour, ar râde ăia de s-ar prăpădi. Parcă-l şi văd pe supervizorul de la raionul de lactate răstindu-se la mine: “Onofriescule, treci la treabă! Ce, la tine menopauza de prânz ţine două ore??”. Cred, totuşi, că aş putea face nişte bănuţi cinstiţi şi la o reprezentaţie de scamatorie, unde aş scoate iepuri din joben cu o îndemânare uluitoare. Dar şi ce asistente ar foi pe lângă mine!