„Tocmai adormisem citind „Romanul adolescentului miop” şi visam că torc ca o felină în braţele lui Eliade, când am fost brusc trezită de patronul super agitat. „Hai, treci la baie, spală-te pe urechi, dă-te cu rujul ăla bun, că vine domnu’ deputat în vizită la noi!” Buimacă, m-am executat, gândindu-mă că, în sfârşit, voi cunoaşte şi eu ceva lume bună. Weekendul trecut îmi lăsase un damf de oaie prin păr şi o mică eczemă plasată cam la vedere, aşa că simţeam nevoia unei reîmprospătări a clientelei. Când am auzit că ăla care trebuia să vină ar fi ţărănist, mi-am pus mâinile în cap, înjurându-l pe patronul care-mi făcea rost doar de mocârţani de la ţară. Cu greu m-a convins că, de fapt, ţărăniştii sunt un fel de curve de lux ale politicii, spălate şi frezate. M-am liniştit, dar tot eram circumspectă.

Vultur jerpelit
Omul a venit, privind speriat în toate colţurile camerei. I-am spus să se relaxeze, acum e pe mâinile mele, şi la propriu, şi la figurat. Chestia asta cu figuratul i-am zis-o ca să nu par chiar proasta satului. A prins, pentru că s-a uitat la mine cu alţi ochi şi şi-a scos cămaşa cu gesturi timide. Era cam de vârstă mijlocie, bruneţel, cu un profil ascuţit, de vultur jerpelit. L-am întrebat dacă are vreo fantezie specială. De pildă, dacă vrea să-i fac cuibul vietnamez, lotusul înflorit sau veveriţa jucăuşă. Tipul era foarte stresat. Puteam să-i recit tot meniul unui restaurant chinezesc, tot scândură ar fi rămas. Aşa că am început să vorbesc cu el, în timp ce-i masam spatele.

În rolul lui Goe
A început să-şi dea drumul, în sensul că a început să turuie o grămadă de chestii. Cum că, în politică, dimensiunea grupului parlamentar contează. Că poţi să iei tot felul de boli ruşinoase de la traseiştii politici. Că, odată, Băsescu l-a îmbătat cu absint şi şi-a bătut joc de el, punându-l să joace rolul lui Goe, în timp ce Băsescu, Udrea şi Anastase făceau pe mam’mare, mamiţica şi tanti Miţa, fugărindu-l prin Cotroceni şi furându-i şapca de mariner. Mi s-a făcut milă de el, văzându-l aşa, mic şi ţărănist. I-am oferit un masaj pe cinste. Săracu’, gemea din toţi rărunchii. Avea coloana înţepenită, de la atâta stat aplecat. Îl înţelegeam perfect, şi eu stătusem capră o grămadă la viaţa mea. La plecare, mi-a strecurat în buzunarul capotului o hârtie împăturită. Am desfăcut-o imediat ce a închis uşa în urma lui. Credeam că voi găsi măcar zece lei. Dar era un doar un pliant prin care eram invitată să îmi exprim adeziunea la PNŢCD. Moftangiul!”

(va urma)