„Ieri a fost prima mea zi de lucru la Spiridon, la clinica de medicină generală. Mi-a luat o oră să-mi aşez uniforma în oglindă şi să-mi pun o tonă de machiaj. Chiar dacă în cartea de muncă figurez ca asistentă, voiam să arăt super tare, să-mi spună lumea pe hol „săru’mâna, domnişoara doctor!”. Oricum, ziua începuse cam naşpa şi asta din cauza unei reclame la o pastă de dinţi în care o tipă, tot asistentă medicală, se îngrijora aflând că are gura plină de bacterii! Sincer, reclama m-a afectat pentru că, la viaţa mea, am avut o grămadă de chestii în gură, aşa că numai bacteriile mai lipseau.

Uniformă DG
În timp ce mă schimbam în vestiar, mă gândeam că şpaga, pardon, soarta fusese de partea mea, că puteam nimeri să lucrez ca asistenta unui medic de la infecţioase, unde bacteriile au devenit atât de obeze, că le poţi vedea scărpinându-se pe burtă pe colacul veceului. Cu uniforma Dolce Gabbana strânsă pe fund, străbăteam holul de la un capăt la altul, aruncând câte o privire prin uşile deschise ale saloanelor. Era luni şi spitalul era plin. Ce ţi-e şi cu oamenii ăştia, vin să se interneze tocmai când e mai aglomerat, în loc să vină în weekend. Nu prea-mi convenea că fusesem repartizată la sectorul de femei, pentru că le simţeam privirile invidioase înfipte în ceafa mea coafată şi parfumată. Partea şi mai proastă era că nu întâlnisem nici un doctor drăguţ de gardă, ci doar vreo doi rezidenţi timizi şi cu nasul în telefoanele mobile. Degeaba îşi trăseseră ei stetoscoape de firmă, nu mă stârneau cu nimic. În rest, mai era o asistentă bătrâioară, cu un păr vopsit în toate culorile, din care movul era predominant. Măcar n-aveam concurenţă pe partea feminină.

Mama lor de streptococi
Văzând că toate lucrurile sunt cât se poate de plictisitoare, m-am dus să trag o ţigară în vestiar. După vreo două – trei fumuri, mi se făcuse o foame de-mi venea să mă urc pe pereţi. Am pus ochii pe frigider. Înăuntru, două şaorme şi un borcan de zacuscă. Buun. Am început să mestec ca o apucată. La a doua şaorma simţeam că mă ia orgasmul. Tocmai clefăiam cu spor când uşa s-a deschis şi a apărut El. Un tip al naibii de sexy, cu un halat Versace şi un stetoscop Bugatti. Am înghiţit în sec şi am ascuns lipia unsuroasă în buzunarul halatului. Însă El m-a privit cu un aer absent, zâmbind puţin, doar puţin, cât să mă facă să fierb. Şi-a scos din sertar o agendă şi a dat să plece. L-am oprit, spunându-i: „Sunt o cleptomană gurmandă. Am furat. Pedepseşte-mă!” Mi-a aplicat un sărut franţuzesc, adânc ca un exudat faringian. De ce mi-era frică, nu scăpasem. Bacteriile îmi umpluseră gura, la fel ca asistentei stomatologului din reclamă. Dar a meritat, mama lor de streptococi!”