Aflat în posesia reporterilor de la „Bârfa de Iaşi”, jurnalul unui om de afaceri local cuprinde în paginile sale afirmaţii uluitoare.
– Am început să pun bani deoparte pentru Black Friday. Nu foarte mulţi, vreo jumate de milion de euro, cu care vreau să blochez câteva site-uri doar aşa, să n-aibă prostimea cum să mai cumpere produsele la preţ de chilipir. Nu mi se pare corect ca orice momârlan să-şi tragă un ditamai Smart TV cu doar 1.000 de lei, în condiţiile în care eu am făcut un an şi şase luni de puşcărie pentru că, prin anii ’88 – ’89, m-a prins garda că vindeam televizoare color ruseşti de contrabandă. Şi, apropo de chestia asta, dacă aş fi reporter pe la vreo televiziune, atunci când le-aş lua interviu şmecherilor bogaţi, nu i-aş întreba cum au făcut primul milion de dolari, ci cum au făcut primul an de pârnaie.
– Aflu de pe site-ul AJOFM Iaşi că, din vreo mie şi ceva de posturi vacante, în domeniul agriculturii este liber un singur loc de muncă, de muncitor piscicol în Larga Jijia. Păi cine naiba să se ducă pe lunca Jijiei, la dracu’n praznic, ca să lucreze cu peştii, când la Iaşi sunt nişte bălţi mult mai bogate în sirene voluptoase? Bine, nu prea mai sunt la curent cu locaţiile, că între timp m-am specializat şi eu pe servicii de escortă, dar aş putea orienta un tânăr de perspectivă spre o bună carieră în domeniu.
– Citeam ieri într-un cotidian că un hacker a ţepuit cu vreo 2.000 de euro pe o ieşeancă ce lucra la un videochat. Aşa-i trebuie, panaramei! Fetele astea au impresia că, dacă se exhibiţionează doar virtual, nu pot să se pricopsească cu vreo boală ruşinoasă. Iată că s-a găsit un şmecher care a lăsat-o şi hackerită, şi cu banii luaţi. De aia le tot zic fetelor mele de la firmă să-şi monteze programe antivirus pe tablete, că nu ştii de unde vine sifilisul informatic şi îţi bagă un herpes pe factură.
– Am văzut că idolul meu, nea Gigi Becali, a scos o carte în puşcărie, ceva cu muntele Athos, patria ortodoxiei. Mă gândesc cât o fi primit negrul ăla care i-a scris cele 180 de pagini. E bine să fiu prevăzător, să fac un contract cu vreun tânăr scrib încă de pe acum, cât sunt în libertate, că, după aia, când eşti după gratii, te prind scriitorii ăştia la ananghie şi-ţi cer bani mai mulţi. Ar tebui să-mi aleg şi o temă de succes la public, tot ceva moral, umanist, ceva plângăreţ, oricum. Să încerc ceva autobiografic? Prea complicat. Păi numai cazierul in extenso mi-ar ocupa vreo cincizeci de pagini. O poveste de amor? Nu merge, că ar însemna să bag la bulău jumate din inspectorii fiscului la câte declaraţii de dragoste ne-am făcut unii altora. Off, va trebui să-mi iau o lună de vacanţă în Caraibe pentru a gândi primul draft.
