Justiţia şi Teatrul se înţeleg de minune

Înţelepciunea ne ajută să rezistăm, dar pasiunile ne ajută să trăim. Un exemplu în acest sens ni-l dă o…avocată. De aproape 15 ani, Sorina Simionescu lucrează cu copiii pe care îi învaţă ceea ce ea iubeşte mai mult: spectacol. Actuala generaţie din trupa pe care o antrenează, “Înşir-te mărgărite”, îşi repetă scenetele de teatru într-o sală din interiorul Casei Studenţilor, transformat, prin jocul micuţilor artişti, într-un loc de poveste.

Micii mari artişti

Cel mai mic învăţăcel care activează în trupa de teatru şi dans, are 4 ani şi 9 luni, dar deja are vechime în domeniu: joacă de la vârsta de 3 ani. Cel mai mare dintre artişti are 11 ani.

“Le place foarte mult să joace, chiar dacă iniţial au fost timizi, acum sunt foarte nerăbdători să apară pe scenă”, povesteşte Sorina. Copiii spun entuziasmaţi că au avut foarte multe spectacole.

„Am jucat la „Luceafărul”, Carefour Era, Moldova Mall şi Iulius Mall, dar am făcut un spectacol şi pentru copiii de la ţară cu piesa <Alice în Ţara Minunilor:>”.

Cu ajutorul profesoarei, au ţinut spectacole şi la Consiliul Judeţean, Barou şi pe scena Casei Studenţilor. Acum joacă la Era unde aceştia le pun la dispoziţie spaţiul şi sonorizarea. Se mulţumesc doar să ţină spectacole, nu vor nici o recompensă materială. La 2 săptămâni, o lună îşi schimbă repertoriul şi ţin iar spectacole.

Vrăjitori în Ţara Minunilor

Piesele de teatru pe care preferă să le interpreteze sunt “Vrăjitorul din Oz” şi “Alice în Ţara Minunilor”.  Toată lumea îi apreciază pentru ceea ce fac, iar ei se simt foarte mândri. Chiar şi învăţătorii şi colegii, prietenii, toată lumea apreciază munca lor.  La fiecare sfârşit de spectacol ştiu că vor primi cadouri, în special dulciuri, atât de la profesoara lor, cât şi de la spectatori.

“Suntem mândri când ne vedem pe Internet, la calculator. Am apărut şi la televizor, la PROTV şi Antena 1”, spun entuziasmate micile vedete.

Profesoara îi atenţionează că atunci când vor fi mari, chiar dacă vor vrea să îşi urmeze pasiunea, trebuie să aibă şi o profesie, pentru că din pasiune nu se trăieşte aşa bine – aşa cum şi doamna profesoara este avocată în viaţa reală.

Bani pauză, pasiune cât cuprinde

Au fost invitaţi de către Teatrul Ludic din străinătate să participe cu un spectacol, dar nu au plecat deoarece nu au putut face rost de fonduri. De asemenea, şi în Austria au fost invitaţi să susţină o serie de spectacole în cadrul unor programe de vară desfăşurate pentru copii – o zonă turistică cu case de vacanţă şi hoteluri – dar nu au plecat din acelaşi motiv.

“Nu avem fonduri să facem mai mult şi nici nu am timp să mă ocup de lucrul acesta. Uneori, chiar pun de la mine bani pentru a realiza anumite lucruri cu copiii”, povesteşte Sorina.

Pasiune moştenită

Avocata lucrează cu actuala serie de copii de aproape 2 ani. Ea recunoaşte că pasiunea pentru spectacol, dans şi teatru, a moştenit-o de la mama sa, care şi ea, la rândul ei, se ocupă de textele şi costumele copiilor.

“Mama, Margareta Mihăilescu, avea o pasiune pentru teatru de când lucra la spital. La acea vreme, erau obligaţi să creeze costume pentru Cântarea României. Dar ei a început să-i placă mult ceea ce făcea”, spune Sorina.

Sebastian Bădărău, un copil care a evolueat în cadrul trupei, a reuşit într-adevăr să facă performanţă în teatru. A urmat cursurile secţiei de teatru de la facultatea din Cluj, după care a plecat cu o bursă în Anglia, iar acum lucrează ca actor în Belgia.

Pe de altă parte, Sorina a reuşit să echilibreze planul raţiunii cu cel al pasiunii: “Îmi place mult să lucrez cu copiii şi îmi fac mereu timp pentru ei. Eu acum mă grăbesc, însă, pentru că am o întâlnire cu un client care divorţează. Cei doi sunt în partaj după aproape 3 ani şi cel mai greu este cu copilul, dar eu şi cu avocatul celeilalte părţi, ne-am gândit să-i împăcăm. Poate reuşim, să vedem…”



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *