Să stabilim clar ceva de la bun început. Acest text nu e un panegiric pentru unul și o înjurătură pentru altul. Nici invers. Pur și simplu, ne-am uitat pe hartă și ne-au căzut ochii pe două comune vecine Iașului și aproape vecine între ele. Ei, după ce ne-am adunat ochii de pe hartă, i-am șters de praf și i-am pus înapoi în orbite, am început să ne gândim de ce o comună arată într-un fel, iar cealaltă e la o distanță astronomică. De ce una are bani de să-i întoarcă cu lopata, iar în vistieria celeilalte te trage curentul de vraiște ce e. Amândouă au primar sportivi: unul fost karatist, celălalt ofițer. Prin ambele trece câte un drum național. Ambele au acces la gaz, lumină, transport, mă rog, cam la tot ce le trebuie. Și totuși…

Context istoric
Comunele din apropierea orașelor au fost gândite pe vremuri ca un fel de prelungiri ale acestora și ca rezervoare de oameni și resurse. De acolo veneau navetiștii fabricilor din orașe chiar și după construirea cartierelor muncitorești, acolo se producea haleala orașelor. Mai un combinat de porci, mai un lanț de sere, mai niște livezi și altele dintr-astea. Puțină industrie, multă agricultură. Blocuri și linii de autobus sau tren. Miroslava și Tomeștiul nu făceau excepție. Am putea spune chiar că Tomeștiul era cu un cap de cal în față. Avea ditamai combinatul de creștere și industrializare a porcilor, față de niște ferme de găini și o stațiune pomicolă la Miroslava. Legătura cu orașul era mai ușor de realizat, că drumul național trece fix prin centrul comunei și prin cartierul de blocuri, nu printr-o margine de sat, ca la Miroslava. Și totuși, dacă trebuie să răspunzi repede care este cea mai bogată comună din județ, te gândești automat la Miroslava, nu la Tomești. Iar asta, de câțiva ani buni încoace. De ce?

Abordări diferite
Păi, de primarul Miroslavei am mai vorbit, așa că hai să ne uităm în cealaltă ogradă. Primarul liberal al Tomeștiului, Ștefan Timofte, a fost karatist la viața lui. Și-acum îi place sportul ăsta, spre care l-a îndreptat și pe juniorul său. Nimic rău în asta, ba chiar dimpotrivă. Uneori, chiar prinde bine. Pentru că exact asta a făcut Timofte când a devenit primar în 2004, moștenindu-l pe liberalul dinaintea lui, Constantin Aruștei. A ieșit efectiv în stradă, ca să facă ordine. La propriu, pentru că zona blocurilor din Tomești era recunoscută. Nici ziua nu era recomandat să mergi singur pe-acolo. Timofte a făcut liniște prin zonă, mai eficient ca poliția. Da, doar că renumele zonei a rămas, iar al primarului s-a consolidat. Renumele de iute la mânie s-a consolidat și mai mult la un an de la alegerea sa ca primar, când Primăria municipiului a vrut să facă noua groapă de gunoi la Tomești. Cea veche urma să fi astupată și făcută alta, ecologică. Timofte a mobilizat lumea și a venit cu scandal în fața Palatului Culturii. Că l-a luat valul populismului, că l-a îndemnat prefectul de atunci, cine mai știe? Cert e că groapa s-a făcut la Țuțora, iar Timofte a rămas cu scandalul. Într-o situație similară, când primarului de la Miroslava i s-a cerut ”de la centru” să facă ceva ce nu voia, a tăcut și-a așteptat să treacă timpul. De bariera peste calea ferată de la Uricani vorbeam. Cum, care barieră? Aia pe care subprefectul o dădea ca și făcută în trei zile și care nu există nici azi. Fără scandal. Mai mult, Niță a pus la dispoziția CJ, pe când încă exista USL, 12 ha de teren pentru viitorul Spital Regional de Urgență. De ce să te pui rău cu un lider local, când poți să te ai bine?

Fără investitori la Tomeşti
Ăsta a fost unul din avantajele Miroslavei. Fără scandal cu vecinii mai mari. Al doilea a fost acela că primarii din Miroslava s-au dat peste cap să țină cât mai mult pământ grămadă. A însemnat scandal cu oamenii, dar s-a mers pe marginea legii astfel încât să se dea pământul înapoi, dar să și rămână destul la dispoziția comunei. La Tomești a fost poate mai puțin scandal, dar problema fondului funciar tot nu este rezolvată, iar primăria nu are de unde pune pământ la bătaie pentru vreun investitor.

Comparaţie pe cifre
Iar diferența se vede. La Miroslava, se știe. Și Delphi e de-ajuns ca să vină bani la greu la primărie din impozite. Aproape 6 milioane de lei anual, numai din cota ce revine comunei din impozitul pe venit. La Tomești, suma este de zece ori mai mică. Iar investitorii îi cam numeri pe degete, iar pe cei străini îi cauți cu lumânarea și nu prea dai de ei. Avem un Arcom International. Fermă de păsări, 12 milioane lei cifră de afaceri anul trecut. Transgor Logistik. Transport rutier internațional, 30,3 milioane lei cifră de afaceri. Prima firmă are 28 de angajați, a doua 26. Câți bani să-ți vină de pe urma lor?

Efecte directe
Iar de aici se rostogolesc și celelalte. Puțini investitori, egal mulți șomeri, adică cheltuieli mai mari pentru asistență social. Adică mai puțini bani pentru altele. Miroslava cheltuie de 10 ori mai mult decât Tomeștiul pentru servicii publice locale, ceea ce înseamnă că beneficiezi de mai multe facilități orășenești, deci e mai interesant să stai la Miroslava decât la Tomești. Înseamnă și mai puțini bani pentru cofinanțarea de proiecte europene. Tomeștiul construiește acum grădinițe pe bani europeni, adică ce făcea Miroslava mandatul trecut. În rezumat, Miroslava are venituri proprii de șase ori mai mari decât Tomeștiul, cu toate urmările chestiei ăsteia. Iar lucrurile nu par să aibă de gând să se schimbe în viitorul apropiat.