Se știe că fiece om are câte o dambla, o ciudățenie, o toană, o hachiță care-l individualizează între ceilalți. Nea Vasile joacă table în fiecare sâmbătă, moș Gheorghe fumează țigara doar după ce îi rupe filtrul etc. Când e vorba de președinți, e la fel, că și ei sunt oameni. Iliescu avea pasiunea consensului: când le era vacanța mai dragă liderilor politici, îi convoca la câte o consultare pe ce considera că e o problemă stringentă. Constantinescu lupta în tăcere cu sistemul. Așa de discret a fost, că abia la sfârșitul mandatului am aflat și noi ce-a făcut patru ani la Cotroceni, când s-a declarat înfrânt într-o luptă de care n-a știut nimeni. Băsescu s-a luptat și el 10 ani, cu toată lumea, de la vlădică până la opincă, reușind să enerveze pe toată lumea, afară de impasibilii soldați din garda prezidențială. Nu știm dacă a câștigat, că România încă încearcă să-și revină. Iohannis are damblaua călătoriilor în străinătate și călătorește, de zici că vrea să bată recordurile lui Nea Nicu. Chestie care pe noi a cam început să ne enerveze, iar pe votanții lui din diasporă chiar i-a scos din sărite.

În fişa postului
N-avem nimic cu vizitele prezidențiale în străinătate, ferească Dumnezeu! În fond, principalul rol al președintelui este de reprezentare a țării peste granițe și de conducere a politicii noastre externe. Cu o Ucraină în flăcări la frontierele de nord și sud-est, cu o Rusie care pare că nu mai încape între granițele ei, e normal să faci vizite. La licuriciul cel mare, să-l rogi să mai deschidă niște baze militare, la cel mai bun prieten al licuriciului, Marea Britanie, să te asiguri că te susține, în Franța, că e sora noastră mai mare, în Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și Bulgaria, că sunt cei mai apropiați aliați de pe hartă în caz de ceva. Nu? Nu.

Tace prea frumos
Enervarea nr. 1. Dintre toți aliații de care am vorbit mai sus, Klaus Iohannis a ajuns doar în Franța și Polonia. În rest, patria de suflet, Germania, Spania, Italia de două ori, Croația și Serbia, bașca deplasările la toate ședințele Consiliului European. Serbia nu este nici în NATO, nici în UE, Croața e destinație turistică și atât, la fel ca și Italia sau Spania. Care este noima acestor destinații? Ce-ar trebui să rezulte pentru politica noastră externă? Nu știm, că Iohannis tace prea frumos. Am zice că nu e nicio noimă. Ultima ieșeală prezidențială a fost în Austria, unde Iohannis a fost invitat de omologul său Heinz Fischer, la festivalul Mozart. Mă lași? Da’ nu merge youtube-ul la Cotroceni?

Cheltuieli suplimentare
Enervarea nr. 2. Administrația prezidențială a primit anul ăsta 4,9 milioane lei pentru acțiuni externe, cu vreo juma’ de milion mai mult decât Băsescu în ultimul lui an la Cotroceni. Băsescu a mai lăsat bani. Iohannis i-a terminat deja și a mai cerut. Încă 10 milioane lei. I s-au dat, la rectificarea bugetară. Pe total, Iohannis cheltuiește anul ăsta de trei ori cât Băsescu. Pe ce? Pe naiba știe ce.

Eveniment sponsorizat
Enervarea nr. 3. Când am auzit de suplimentarea asta, primul nostru gând a fost să înjurăm Guvernul, că dă atâția bani. Pe urmă, ne-am dat seama că reversul medaliei ar fi încă mai nasol. În Spania, Iohannis s-a întâlnit cu diaspora, la un hotel, iar reporterii ziarului românesc de-acolo erau să facă infarct de indignare. La ușa hotelului, afiș mare, „Eveniment sponsorizat de…”. Nu-i dăm numele, că nu vrem să facem și noi reclamă firmei în cauză. În interior, un stand al firmei, la care se împărțeau pungulițe albastre cu materiale promoționale. Dom’le, dacă administrația prezidențială nu are bani să închirieze o sală, de ce nu organizează evenimentul la ambasadă? Dom’ Iohannis, data viitoare anunțați-ne și pe noi, să sponsorizăm. Dați autografe pe gogoși, că s-ar vinde bine? Dacă tot e bâlci, măcar să fie până la capăt.

Întâia modistă
Enervarea nr. 4. În mai toate vizitele, președintele a fost însoțit de nevastă, ca și nea Nicu. La fiecare vizită, Carmen Iohannis a mai afișat o toaletă, ajungându-se să se discute mai mult de ce poartă întâia modistă a țării, decât despre rezultatele vizitei. Nu degeaba, o asistentă româncă din Marea Britanie i-a adresat o scrisoare deschisă primei doamne a țării, aducându-i aminte că la alde licuricii cei mari, doamnele nu se ocupă de shopping în străinătate, ci de acțiuni de caritate sau dintr-astea.

Nemulţumiri în diasporă
N-avem nimic personal cu întâiul neamț al țării, dar multe din cele ce ați citit până acum i-au enervat și pe românii din diaspora. Aceeași diasporă care l-a ales pe Iohannis. Nici măcar Constantinescu n-a reușit să-și enerveze electoratul de bază așa de repede.