Atunci când cineva vorbește despre sistemul sanitar, primul și de regulă și ultimul gând se îndreaptă spre spitale. Dacă sunt destule, dacă sunt dotate cu aparatura modernă necesară sau doar cu antichități, dacă au medicamente destule sau trebuie să vii cu ele de acasă, dacă și câtă șpagă se dă medicilor și asistentelor. Mult mai puțin se vorbește de o altă componentă vitală a sistemului: industria farmaceutică. E drept că foarte multe dintre medicamentele folosite la noi provin din import, dar ceva producție tot mai există. Iar Iașul nu lipsește de pe harta industriei farmaceutice românești. Cum stăm, cât ne ajută, ce ne așteaptă și încotro se îndreaptă aceasta, vom încerca să vedem împreună mai departe.

Câte ceva pentru fiecare
Până după război, industria farmaceutică ieșeană a fost inexistentă. Asta, dacă nu considerăm a fi industrie micile laboratoare amenajate în farmaciile mai ales evreiești de până la război. Iașul datorează sistemului comunist atât existența industriei farmaceutice, cât și limitarea ei. Sistemul a favorizat constant specializarea orașelor în anumite domenii. Tocmai de aceea, numeroase orașe din România au fost concentrate în jurul unei singure industrii. Târgu Frumos era specializat pe confecții și încălțăminte, Pașcaniul pe industria ușoară și cea alimentară și tot așa. E drept, la Pașcani a funcționat și o unitate puternică în domeniul materialului rulant, dar ea își are începuturile cu mult înaintea comunismului.

Fabrica Chimică
La fel, Iașului îi era rezervat un loc important în industria metalurgică și cam atât. Importanța noastră ca centru universitar și puternica școală de medicină au dus însă la înființarea primei fabrici de medicamente. De fapt, a unui singur tip de medicament. Fabrica Chimică nr. 2 s-a deschis în 1955, singurul produs al său fiind penicilina. Ulterior s-a trecut și la fabricarea streptomicinei, nistatinei și altor „ine”, unitatea schimbându-și numele în Fabrica de Antibiotice. De fapt, combinatul de antibiotice, ar trebui să spunem, întrucât ea cuprindea întregul lanț de producție, de la culturile bacteriene, până la etichetare, ambalare și livrare. Iar odată realizat combinatul, regimul a pus punct. Existau fabrici pentru alte tipuri de medicamente în alte zone ale țării, precum Clujul sau Bucureștiul, așa că la Iași nu s-a mai făcut nimic în acest domeniu, în pofida existenței a numeroși oameni calificați.

Export în 73 de țări
Industria farmaceutică a fost de altfel dintotdeauna un fel de cenușăreasă a economiei românești, fiind gândită în principal pentru uz strict local, nu pentru export. Că acum, Antibiotice SA este prezentă în 73 de țări, e altceva. E vorba de evoluția proprie a companiei, de după 1989. Întreaga industrie farmaceutică românească produce anual de doar 2,7 miliarde de lei, crescând în ultimul deceniu cu doar 200 de milioane de lei. Cifra reprezintă 0,7% din totalul producției industriale, adică mai nimic. Sectorul de antibiotice reprezintă cam 10% din toată industria farmaceutică, respectiv 162 de tone și se datorează practic exclusiv companiei ieșene, a cărei cifră de afaceri s-a ridicat anul trecut la 332 milioane de lei. Paradoxal, Antibiotice SA ocupă totuși doar aproximativ 4% din piața românească a medicamentelor, dominată de produsele generice și de suplimentele alimentare. Antibioticele se dau, teoretic cel puțin, doar pe rețetă, iar românul mediu are oroare de stat prin cabinetele medicale. Preferă să se trateze singur, cu medicamentele pe care le poate lua de la farmacie fără să i se pună multe întrebări.

Cât o treime din Antibiotice
Aspect de care a știut să țină cont Dan Fiterman, nepotul proprietarului unui mic magazin de „coloniale”. Bătrânul a plecat în Israel după ce prăvălia sa a fost înghițită de comerțul socialist. Fiul s-a întors și s-a apucat de imobiliare. Nepotul, de medicamente, spitale și policlinici. Fiterman Pharma înseamnă acum o cifră de afaceri de 103 milioane de lei, cât o treime din Antibiotice SA. Cu doar 157 de angajați, față de 1.458 câți are Antibiotice și un profit de 17,7 milioane de lei, față de 27 milioane de lei ai Antibiotice. La Fiterman, un angajat produce de 656.000 de lei anual și aduce un profit de 113.000 lei. La Antibiotice, un muncitor produce de 257.000 lei și aduce un profit de 18.500 lei. E diferența dintre inițiativa privată și cea de stat, dar nu numai. Antibiotice investește masiv în cercetare, pentru producerea de noi medicamente. Fiterman nu-și bate prea mult capul cu cercetarea. Ea există, dar nu la nivelul și prețul cerut de crearea unor noi formule chimice complexe. Vitaminele se pot produce și vinde cu mult mai puține ștampile decât antibioticele.

200 de absolvenți anual
Antibiotice, ca unitate de stat, și Fiterman Pharma, ca unitate privată, reprezintă la ora actuală practic întreaga industrie farmaceutică ieșeană. Mai exista Iassyfarm, provenită din fostul Oficiu Farmaceutic Iași din perioada comunistă, care avea și o componentă de producție. Din 2007 însă, Iassyfarm s-a mutat la Brașov și a devenit Ropharma. Profitul nu mai rămâne la Iași, ci ia drumul Ardealului. Nu că nu ar fi loc și de mai mult. Facultatea de Farmacie scoate 200 de absolvenți anual. Dacă punem la socoteală și bioinginerii, biologii sau chimiștii, ajungem în fiecare an la vreo 500 de tineri care și-ar putea găsi locul într-o unitate cu profil de producție de medicamente.

Greu de intrat pe piață
Partea proastă este însă că domeniul impune o investiție inițială enormă și susținerea ei timp de câțiva ani, până să aducă profit. Asta, fără a mai lua în calcul partea de cercetare necesară pentru a putea lansa pe piață un produs original. Dacă adăugăm reglementarea legală extrem de severă a domeniului, ne putem explica de ce industria farmaceutică este modestă ca dimensiuni, atât la nivel național, cât și la cel județean. La urma urmei, nimeni în România nu-și permite să se gândească măcar să concureze giganți precum Bayer, Rhône-Poulenc sau Pfizer.