De unde şi până unde a ajuns Raluca Turcan, femeie subţire cu mare aplecare spre zona culturală a Parlamentului să fie atât de apropiată cu actualul director de la Radio Iaşi? Ea zice că nu… el zice că da! Totuşi, Tomescu a luat la palme o femeie, iar Raluca – femeie, la rându-i! – nu pare a fi cine ştie ce afectată de gestul colaboratorului ei, chipurile om de cultură şi el, cu care împarte o relaţie strict „profesională”. Ceea ce mă duce cu gândul la o altfel de interpretare a noţiunii de „relaţie profesională”. Cert este însă că Tomescu a rămas în continuare şef la Radio Iaşi şi că Raluca Turcan îl ţine în braţe. Deci e ceva între ăştia doi… Altfel spus, indecizia conducerii Societăţii Române de Radio de a lua o decizie pe acest caz, aflat deja pe masa de lucru a procurorilor de la Judecătoria Iaşi, e suspectă. Oricum, asupra acestui subiect vom reveni, pentru că spune multe despre calitatea oamenilor care conduc, acum, instituţiile publice din România!

Hehehe… dar ce-aţi zice de o femeie care bate un bărbat? Avem deja pe ţeavă un subiect şi pe această temă, dar îl lăsăm pentru primul număr din ianuarie, că nu e grabă…

Bun. Şi ce-ar mai fi de bârfit pe seama săptămânii care tocmai s-a încheiat? Citesc acuma nişte stenograme care fac obiectul anchetei penale asupra judecătorarei Buliga. Ptiu, ce jivină! Păi, dacă ditamai judecătoarea de la Curtea de Apel şi-a vândut conştiinţa de magistrat pentru 3.000 de euro… să înţeleg că la Judecătorie bursa e undeva mai jos? Chiar ar fi interesant de aflat cam cum ar arăta acest mercurial, şi promit să mă ocup de acest subiect pentru un număr următor.

În rest, toate bune şi frumoase. Tocmai trăgeam cu toţii linie peste un an de căcat, în care bugetarii au fost tăiaţi la salariu şi maţe, cum nici nu-şi imaginau în coşmarurile lor cele mai negre. Cât despre întreprinzătorii particulari, cum suntem şi noi, mai bine să nu vorbim, că facem un atac de panică…

Dar, mai bine să nu bat câmpii. Închei aici, în ton cu echipa care face „Bârfa de Iaşi”, mulţumindu-i pentru ajutorul dat în această aventură publicistică. Cât despre ai noştri cititori, dragi şi speciali, nu-mi rămâne decât să le urez multă sănătate, un Crăciun fericit şi un An Nou, cât mai omenos, din toate punctele de vedere!

La mulţi ani!

Iar vouă, ăstora puţini şi lipsiţi de caracter, care călcaţi pe cadavre şi v-aţi îmbogăţit nemăsurat, înfometându-i pe alţii în anul care tocmai s-a încheiat… vă urez faliment grabnic şi puşcărie pe măsura suferinţei lăsate în urmă. Tot aşa… La Mulţi Ani!