• foştii miniştri Remeş şi Mureşan ar trebui să fie invidioşi pe fostul şef al Parchetulului din Hîrlău • dacă primii primeau şpaga în palincă ori caltaboşi, prim-procurorul Ghenadie şi-a transformat biroul în cramă cu vinişor de Cotnărel, ca să meargă unsă pastrama de oaie
Toată presa cea serioasă de pe Bahlui o exultat la apariţia unor detalii de-a dreptul savuroase, şi la propriu, şi la figurat, dintr-un dosăroi de corupţie care-l are în prim-plan chiar pe şeful peste procororii din Hârlău, stimaţi bârfitori şi amatori de senzaţional. Cică procororul cu prenume basarabean Ghenadie Oieru nu se dădea în lături de la nimic atunci când era vorba să-i scape de enfractorii locali de braţul lung şi nemilos al legii.
Toată tărăşenia ar fi pornit de la un banal accident de circulaţie, produs de un localnic aflat sub efectul licorilor lui Bachus. Pentru o şpagă de două sute de coco, omul care ar fi trebuit să apere legea a fentat-o cum a ştiut el cel mai bine, dându-i beţivanului un NUP şi un mezelic de amendă de o mie de leuţi, pe motiv că, deşi era clampă la volan, fapta lui nu prezintă nici un pericol social. Iar cum unii voiau să fie şi curaţi ca lacrima şi cu banu în buzunar, au dat fuga-fuga la Deneau, dându-le procurorilor anticorupţie de lucru. După filajul de rigoare şi turnătoriile unor binevoitori, anchetatorii Deneaului au agins la concluza că, de fapt, prim-procurorul din Hîrlău lucra şi cu plata în natură, cum se lucrează la parchetele de ţară – pardon, oraş, ca să nu se supere hîrlăuanii – aşa că mogârtanii, ca să scape de vreun dosărel or să primească vro altă încadrare la codu penal, trebuiau să vină pregătiţi în paporniţe cu ce aveau şi ei pe lângă casa omului: mai un cofrag cu ouţe proaspete, mai o găină, mai un buturel de godac sau, cum am aflat, chiar de oiţă ţurcană.
Mica ciupeală, politică penală
Surpriza cea mai mare pentru iscoditorii de la Deneau a venit însă atunci când au descins la percheziţie în beroul prim-procurorului, care transformase Parchetul într-o anexă a combinatului vini-viticol Cotnari”, judecând dupe tonele de sticloanţe şi budane de Grasă şi Frâncuşă dosite prin ungherele sediului de la Hîrlău. Şi uite-aşa Oierul nostru Ghenadie „a transformat mica ciupeală în politică penală”, dupe cum s-or exprimat poetic chiar incoruptibilii de la Deneaul ieşan, inspiraţi probabil la neuron de licorile bahice dosite prin berourile şi garajul parchetarului din Hîrlău. Nouă, cazul ista ne aduce aminte de nişte miniştri sus puşi de prin regimurile trecute, plimbaţi pe la Deneau taman când erau prinşi cu caltaboşu ori pălinca-n sac, la oră de maximă audienţă pe Tevereu.
Nu ştim acum ce pedeapsă o merita procororul nostru moldovean pentru conportamentul lui hapsân. Noi unii însă, ca somelieri şi mari amatori de cărneturi şi alte produse dintr-astea naturiste, credem că hîrlăuanu nostru nu ar trebui dat afară din magistratură, ci chear aplaudat. Că oameni ca el mai salvează agricultura locală la vremuri de criză şi de secetă, pe principiul eşti om cu mine, îs cioban cu tine… (Parchetarul cel rău)
