Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi pare a fi descoperit un tratament foarte eficace de creştere a veniturilor financiare. Astfel, UMF a produs anul trecut de două ori mai mulţi bani decât a primit de la stat. Deşi a primit o subvenţie de 49 de milioane de lei, UMF a încasat din venituri proprii şi sponsorizări circa 103,1 milioane de lei. Entuziasmat de atâta bănet pogorât în vistierie, rectorul Dragoş Pieptu l-a invitat la o bere pe contabilul Universităţii, Leuţ Mandea.
Dragoş Pieptu: Hai, ia loc, domnu’ Leuţ, nu te formoliza, pardon, formaliza, fă-te comod. Ia zi, ce vrei să serveşti?
Leuţ Mandea: Trăiţi, domnu’ rector! Mulţumesc, sunteţi foarte amabil. Păi, ce să servesc… Dacă aţi putea vira nişte lichidităţi în paharul ăsta, v-aş fi recunoscător.
Imediat, vine băiatu’! Aşa, că ne-am mai liniştit acum, putem sta un pic de vorbă. Măi, Leuţ, tu eşti tare, zău! Uite, eu sunt relativ nou în funcţia asta de rector, aşa că nu prea le am cu bugetele instituţiei. Spune-mi şi mie, luminează-mă, cum de ai reuşit să aduci atâtea parale în casierie?
Dom’ rector, păi, mare lucru n-am făcut. Am strâns taxe de la studenţii străini, am mai găsit nişte sponsorizări. De fapt, staţi, că mai e ceva. Am înfiinţat câte o spălătorie de halate în curtea fiecărui spital. N-o să mă credeţi, dar numai din mărunţişul găsit prin buzunarele halatelor aduse la spălat de domnii profesori, am adunat vreo 224.547 de lei.
Hm, sună interesant. Sper că ai reţinut ale cui erau halatele.
Doar la câţiva, care, pe lângă parale, şi-au uitat şi parafele în buzunar. Apoi, în urma unei dezinsecţii generale în instituţie, am mai găsit dosiţi prin sertarele birourilor găurite de carii încă 355.782 de lei. Şi, uite-aşa, s-a umflat casa de bani, de ziceai că naşte cvinteţi.
Ce să zic, domnu’ Leuţ… deocamdată, mi-ai spus doar despre nişte surse cam obscure de procurat bani, care nu ne fac cinste. Hai să ne gândim şi la alte metode de a face bani.
M-am gândit eu la una, cu ceva vreme în urmă. Va da rezultate garantate. Ştiţi ce vă propun? Să impozităm carnetele de student.
Cum aşa? Nu înţeleg ce vrei să spui.
Păi, e simplu. Aţi văzut şi dumneavoastră cât de mult valorează un carnet de student. O sută de euro, poate chiar şi două sute de euro, în funcţie de examen. Banii ăştia trebuie impozitaţi. Eu aş propune-o pe doamna profesor Dorobăţ să se ocupe de treaba asta. Nu i-ar scăpa niciun carnet de student netaxat. Să vedeţi atunci milioane la teşchereaua universităţii!
