Prin numirea sa de către Bucureşti în fruntea listei de candidaţi pentru Camera Deputaţilor, Iuliana Scântei a aprins scânteia revoltei în sânul PNL Iaşi. Lucru firesc, întrucât liberalii se lăudau că ei fac legea în cadrul filialei, fără nici o ingerinţă a centrului. Iată însă că Agamiţă Dandanache s-a reîncarnat sub chipul dnei Scântei, un personaj cu un trecut dubios, dar care, iată, se pare că n-a deranjat codul de etică al partidului liberal. Despre ce mai crede şi mai zice Iuliana Scântei despre postura ingrată în care se află, am aflat mai multe din jurnalul său personal.

• Iată-mă din nou la Ieşi, întocmai ca personajul meu preferat, Chiriţa. Uite-aşa viaţa le face şi desface, că nu ştii azi ce va fi mâine, darmite peste un ceas. Şi se pare că la mine a fost un ceas bun, de vreme ce am fost pusă jupânească peste ditamaia organizaţia judeţeană, de i-am lăsat lăsat în cofă pe maimuţoii de la filială. Ia să-şi mai ia nasul la purtare, să ştie să aprecieze şi ei o doamnă, şi încă ce doamnă! Păi, să trăiască naşul Chiuariu, care m-a scos din mocirla Bahluiului şi m-a scos pe Calea Victoriei, la trăsură şi valet. Bună pâine am mâncat pe la spatele lui Tudorică, de la consilier personal la secretar general în minister, apoi consilier juridic. Ehei, la valoarea mea, parcă aş fi meritat mai mult, dar hai, treacă de la mine, să nu-mi cer osândă de la Dumnezeu. Las’ că e bun şi diputată, ehe! Dregătorie înaltă, iar trăsură cu valet la scară, niscaiva mişmaşuri cu lumea bună, o dulceaţă de cireşe amare şi-o apă rece pe la recepţii, trai bun, neneacă! Iaca nu mai pot eu de fandoseala unor de prin filială, care cică nu le-o convenit anvergura mea politică. Am văzut eu cam cine m-a mâncat de şale! Unu’ cu cioc, Langă şi nu mai ştiu cum, plus un individ care cică a fost mare ştab la ateneu, un arhivar sau ce-o mai fi, că dacă-l scuturi oleacă, chică numai praf de pe gulerul lui! Ş-a mai fost unu’, Minciună, care a fugit bietul de el când m-a văzut! Normal, minciuna fuge când apare zeiţa adevărului justiţiar, care mi-s eu! M-a necăjit fapul că nu mai avem maniere, domnule. Tocmai la Ieşi, unde zice-se că sunt domni cu stil, să fiu întâmpinată cu strepezeli de dinţi? Apoi, chiar că oamenii ăştia merită o lecţie de eleganţă şi deşteptăciune, pe care numai eu am avut onoarea de a o deprinde în jurul magistrului Chiuariu, fie-i condamnarea uşoară! Dar, până când o să mă apuc de lecţii în particoler cu domnii Goe de la Iaşi, ia să iau o birjă pân’ la Capşa, să mă îndulcesc c-un profiterol care să-mi taie amarul de la Purcica! La bulivard, birjar, la bulivard!