Nu aruncaţi cu ouă stricate şi nu irosiţi roşiile, că-s scumpe. Lăsaţi pietrele la locul lor, pe trotuare, şi nu smulgeţi pavelele! Ascultaţi-ne şi, la final, vă dăm dreptul să ne ignoraţi!

Săptămâna trecută s-a încheiat o nouă campanie a cunoscutei iniţiative Let’s Do It, Romania! Adică, elevii au fost scoşi de profesorii dornici să adune puncte de evaluare şi au adunat gunoaiele de prin păduri. Am văzut saci strânşi de tineri, mulţişori, să ştiţi. Am văzut cum elevii munceau şi profesorii dădeau ordine, că nu se cădea să se murdărească. Nu am fost de acord nici cu atitudinea, nici cu acţiunea.

Ideea, în esenţă, este foarte bună. Este un exemplu de mobilizare civică şi un parteneriat care deja are foloase. Unii au înţeles rolul acţiunilor ecologice, dar sunt foarte puţini. Personal, nu mai sunt de acord cu astfel de hei-rupisme în urma cărora se face curat după tot felul de mârlani. Nu sunt de acord, fiindcă se încurajează lenea şi nesimţirea, boli grave la mulţi români. În loc să le tai bălăriile din faţa casei şi să le aduni resturile, mai bine îi pui la muncă. Pariem că după ce vor aduna toate peturile şi pachetele de ţigări împrăştiate prin păduri ori prin şanturi nu vor mai avea acelaşi voleu când vor azvârli următorul sac cu mizerie.

Campania de conştientizare şi de curăţare a României a început în 2009, urmând un model estonian. Lansarea la apă a aparţinut Lianei Buzea, președintele Asociației EcoAssist, care a reuşit să facă o treabă foarte bună. A mobilizat comunităţile din toată ţara şi i-a pus pe oameni la treabă. Acum, echipa centrală are şi coordonatori locali, au deja parteneri (nu mulţi, dar fir cu fir se face ghem), au comunicatori, vor să facă o hartă a deşeurilor şi tot felul de lucruri pentru care avem toată stima. Au adus România pe harta mondială, declarând 28 septembrie drept Ziua de Curăţenie Naţională. Au mobilizat sute de mii de voluntari, care au strâns mii de tone de gunoaie.

Ce nu au reuşit? Să-i înveţe pe români că nimeni nu-i obligat să le rânească pe urme, să le strângă mizeriile şi să le suporte nesimţirea.

În Iaşi şi în jur, nu este petic de pământ ori asfalt pe care să nu vezi măcar un muc de ţigară, un rahat de câine ori un pachet de biscuiţi aruncat din lenea celor care nu cunosc drumul spre coşul de gunoi.

Pădurile sunt pline de sticle goale şi pamperşi murdari, iar locurile de joacă dedicate copiilor au ajuns zone consacrate pentru barbut, unde cocalarii cartierelor pocnesc seminţe şi scuipă a scârbă. Pe ei ne dorim să-i vedem la muncă, nu pe elevi ori pe cei care s-au săturat de mizerie. Nu obţinem niciun rezultat dacă vom merge şi vom strânge gunoiul, doar dacă ne vom deschide o firmă de mături ori de saci menajeri.

Toată stima pentru Let’s Do It, Romania!, dar strategia trebuie regândită şi aplicată diferenţiat pe zone. Acolo unde oamenii sunt harnici, facem clacă de adunat gunoi.

Acolo unde zonele sunt populate de măgari, facem lecţii de educaţie civică şi multe aplicaţii: prima ar fi să-i învăţăm cum se confecţionează o mătură, apoi cum se foloseşte. Nu se trece la următoarea etapă până când nu vedem bătăturile din palmele flăcăilor. Cine nu învaţă lecţia ia amendă sau este pus să măture în centrul Iaşului. Noi promitem să-i desenăm un tricou frumos, pe care să scrie: „Cine mai scuipă ca mine, ca mine să lustruiască asfaltul!”.

La final, le mulţumim celor care au susţinut campania Let’s Do It, Romania!, cu rugămintea ca la următoarea acţiune să aducă şi poliţiştii locali, care vor fi mai harnici la dat amenzi după ce vor râni în urma ieşenilor care nu ştiu că ambalajele nu se aruncă oriunde, ci doar în coşurile de gunoi!

Hommo Civicus