Vicepreşedintele PNL Iaşi, Alexandru Muraru, continuă seria atacurilor de mahala iniţiate de fratele său, Andrei, la adresa Cameliei Gavrilă, şefa Inspectoratului Şcolar Judeţean, pe care o numeşte „Gavrila cu lănţişor” şi despre care spune că e „O specie de dăunătoare foarte hulpavă, doritoare de relaţii politice de scurtă durată”. Nivelul suburban al exprimărilor publice semnate de Alexandru Muraru se potriveşte ca nuca-n perete cu onorabilitatea funcţiei de director al Institutului Naţional al Patrimoniului, deţinută până de curând. „Bârfa de Iaşi” a încercat să afle cum se comporta Alexandru Moraru la fostul loc de muncă, aflând lucruri suprinzătoare de la subordonaţii săi.
Ghiţă Mardaru, şoferul personal: „Dom’le, ca şef, Muraru ăsta era un om tare sucit. Avea ce-avea cu dreapta. Trebuia să ocolim vreo cinşpe străzi până să ajungem la destinaţie, şi asta numai pentru că dom’ director nu mă lăsa să o cotesc deloc la stânga. Îmi zicea: <<Ghiţă, ţine-o tot pe dreapta, asta e calea de intrare a României în Europa>>! Asta până când am depăşit pe dreapta un tir bulgăresc şi ne-am trezit în şanţ, reformaţi la caroserie şi uzi la fund”.
Vasile Mărmurosu, şef departament monumente: „Ce să vă spun…Ţin minte că domnul director a făcut presiuni asupra mea ca să declar monument istoric toaleta şcolii în care a fumat prima ţigară. Am fost cu el acolo şi mi-a arătat urmele de fum de pe pereţi, plus câteva inscripţii despre care spunea că îi aparţin. Spunea că au valoare istorică, pentru că au fost scrise în timp ce chiulea de la orele de istorie. Acum, ce să vă zic, am mai văzut hieroglife, sunt obişnuit şi cu scrierea cuneiformă, ba pot descifra şi niscaiva mesaje ale picturilor rupestre, dar un scris atât de indescifrabil n-am mai pomenit. Totuşi, cuvintele cu P erau foarte lizibile. Nu l-am putut refuza şi am pus o placă memorială pe unul din pereţi, cu textul „Alex – Veni, vidi, WeCe”.
Cati şi atât, secretară: „Nu înţeleg ce doriţi să aflaţi despre distinsul domn director. Eu m-am înţeles foarte bine cu domnia sa. Nu ştiu cine e doamna cu lănţişor, probabil o sărăntoacă, pentru că eu am primit cadou de la domnul director un colier de perle. După ce citea fiecare document pe care-l redactam, domnul Muraru îmi spunea: <<Cati, la câte perle sunt aici, pot să-ţi fac ditamai colierul din ele şi să ţi-l fac cadou!>> Uff, fir-ar să fie, mă ţineţi de vorbă şi tocmai mi-a căzut o perlă pe adresa asta către minister. Lăsaţi-mă în pace, că nu-mi văd capul de atâtea cratime!”.
