Știți eternul cerc vicios în care se zbate proaspătul absolvent aflat în căutarea unui loc de muncă în meseria pentru care s-a pregătit în facultate, nu? O știți, firește. Angajatorul vrea tineri cu experiență. Or, experiența n-o poți căpăta decât la locul de muncă. Ca tânăr absolvent, n-ai experiență, decât cel mult, bruma de voluntariat din facultate. Iar când capeți experiență, nu mai ești tânăr. Pentru împăcarea caprei numită experiență cu varza numită tinerețe se va da probabil într-o zi premiul Nobel pentru economie. Nu de alta, dar șomajul în rândul tinerilor este una din cele mai mari probleme ale Uniunii Europene, afectând 20% dintre cei aflați sub 25 de ani, față de doar 9,1% dintre cei peste această vârstă. În țări precum Grecia, Spania și chiar Austria, șomajul în rândul tinerilor trece de 45-50%. Între 2014 și 2015 s-au cheltuit 3 miliarde de euro pe măsuri menite măcar să reducă această problemă, fără prea mult succes. Și ce nu s-a încercat? Burse, stagii plătite, acoperirea unei părți a salariului plătit de angajator, stimularea tinerilor să-și caute locuri de muncă și în alte țări UE decât cele în care s-au născut ș.a.m.d.
Goana după ştampilă
Până la urmă, marea problemă a oricărui patron este că, angajând un tânăr, riscă. Nu neapărat să-i arunce tânărul fabrica în aer din greșeală, cât să-l angajeze degeaba, pentru că notele din foaia matricolă nu reflectă și pregătirea efectivă a absolventului. În România, situația este încă mai proastă, pentru că sistemul de învățământ este cel care este. Lucrarea de licență este de foarte multe ori o simplă compilare din alte lucrări, iar practica făcută pe parcursul facultății, o goană a studentului după o ștampilă formală, pusă pe o adeverință pe care nu se uită nimeni. Nu e neapărat vina studentului, nu e obligatoriu vina facultății, dar asta nu schimbă lucrurile.
Mai puţină teorie
Și nu că nu s-ar putea altfel. Vom vorbi în continuare de o idee care, chiar dacă nu este neapărat de premiul Nobel, ar permite totuși studentului să-și capete experiența necesară angajării încă din facultate, cu rezultate vizibile pentru patronul la care se duce cu CV-ul. Cum ar putea de exemplu, un absolvent al Universității de Științe Agronomice să demonstreze că este un bun peisagist, în lipsa unui portofoliu? N-ar putea. Dar dacă, de exemplu, o temă de licență ar avea titlul „Reconfigurarea peisagistică a parcului Balena din campusul Titu Maiorescu”? Studentul ar prezenta arbuștii și copacii care ar trebui plantați și unde, jocul de ape al fântânii arteziene, felul de tundere a boscheților pentru a scoate în evidență nu știu ce idee etc. Câteva planșe colorate, un deviz estimativ al operațiunii, iar studentul ar demonstra, astfel că poate veni cu o idee concretă de amenajare a unui spațiu verde dat. În anii următori, lucrarea teoretică ar putea fi transformată în realitate de studenții aflați în practică. Cheltuielile ar fi suportate de Universitatea „A.I. Cuza”, care oricum ar trebui să dea niște bani unei firme de profil pentru treaba asta. Universitatea Cuza ar ieși mai ieftin, studenții USAMV și-ar lua nota la practică și licență pe ceva concret, iar viitorul angajator ar putea vedea cu propriii ochi de ce sunt absolvenții în stare.
Blocurile „Unirii”
Altă temă: „Integrarea urbană a blocurilor de locuințe de pe esplanada Junimea”. Adică cele trei blocuri turn dinspre Cinema Victoria. Un student la arhitectură și-ar imagina ce le trebuie blocurilor pentru a se încadra în peisaj, pentru a sugera tema Unirii, impusă de prezența în apropiere a statuii lui Cuza și ar întocmi astfel un proiect de redecorare a blocurilor. Studenții de la Arte, aflați în practică, ar efectua lucrările propriu-zise, iar de plătit ar plăti primăria, care oricum derulează proiectul de reabilitare termică a blocurilor respective.
Case sociale
„Cartierul Apărătorii Patriei – soluții de valorificare urbană a șesului Bahluiului”. Lucrare de licență pentru Arhitectură sau Construcții. Din nou cu sprijinul municipalității, direct interesată de un astfel de proiect, ar putea fi construite locuințe sociale, de către studenții în practică sau de către elevii liceelor de profil. La o astfel de lucrare, oricât de puține locuințe s-ar construi, ar fi nevoie și de instalatori, și de zidari, și de electricieni. Forța de muncă ar fi practic gratuită, pentru că și diriginția șantierului ar putea fi făcută, ca temă de licență sau de proiect de specialitate, tot de un student.
Toţi câştigă
În condițiile în care ați vedea, ca angajator, cum arată parcul Titu Maiorescu, blocurile din Piața Unirii sau locuințele sociale de pe Bahlui, i-ați mai cere candidatului care are așa ceva în CV, probe suplimentare de experiență? Noi zicem că ar fi un scenariu în care toată lumea ar câștiga: studenții – experiență, primăria – rezolvarea unor probleme concrete ale orașului, iar angajatorii – oamenii pregătiți în meseria învățată. S-au semnat atâtea protocoale între autoritățile publice și universități. Cât ar fi încă unul, dar care ar putea avea rezultate vizibile?
