Camelia Gavrila

Mare întâlnire mare, săptămâna trecută, la Colegiul Naţional, cu cei mai tari metodişti din cele mai performante sisteme educaţionale din lume. Adică, cele din Finlanda, Scoţia şi Statele Unite. Întâlnire de gală, n-avem ce zice, chiar şi pentru noi, nişte începători în ale educaţiei, ale metodicii… ale şcolii româneşti de astăzi şi particularităţilor sale. Dar, chiar şi-aşa, nu am putut să nu remarcăm că pentru specialişti evenimentul a fost unul extrem de important mai ales că, în brambureala generală din învăţământul autohton, reperele şi logica erau cam pe ducă.

Astfel că, la capitolul „Hai, totuşi, să mai salvăm şi noi ceva tineret care să ne plătească pensiile peste câţiva ani!”, madam Romaniuc a punctat exact acolo unde trebuie, fapt ce ne determină să-i dăm un 10 cu plus care, însă, nu i-l trecem în catalog până nu termină de scris lucrarea cu fondurile europene şi milioanele de euroi cu destinaţie fixă, buzunarul propriu!

Revenind la manifestaţiunea cu pricina, putem spune că în impresionanta sală de ceremonii a Colegiului Naţional s-au adunat, câtă frunză, câtă iarbă, toată directorimea din preuniversitarul bahluian, câţiva inspectori şi doi-trei profesoraşi „minus 25% din salariu” rătăciţi nu se ştie cum prin sala plină de mondenităţi. Prezentă, bineînţeles, şi madam Camelia Gavrilă, fostă generală pe educaţiunea ieşeană, propusă în mandatul lui „Steluţă” Adomniţei chiar secretar de stat, actualmente directoriţă (că directoroaie sună urât) pe Colegiul „Negruzzi”, cea mai piloasă şcoală plină de bani de la noi din târg. Şi, cum îşi făcu madama simţită prezenţa în sală, cum au început şuşotelile. Şi dăi, şi dăi…

Ca şi cum nu ar fi de-ajunsă prezenţa sa în sala, madam Gavrilă făcu prostia de a solicita o intervenţie pe marginea unui subiect analizat din greu de unul dintre specialiştii străini. Mai mult chiar, se dădu în stambă şi vorbi fără noimă câteva zeci de minute ca un adevărat politician ce este, pe un subiect despre care habar n-avea cu ce se mănâncă, într-o engleză iliesciană (ciudat, pentru pregătirea sa profesională!), încheind discursul fulminat în ritmuri de hip-hop lingvistic pe versuri nude scrise într-o limbă indo-europeană nedescoperită. Evident, sala aproape se golise de auditoriu, doar câţiva directoraşi fideli principiilor liberale adormind instantaneu pe „muzica” gravrilesciană, în scaunele comode .

Scoţianul – unul dintre invitaţi – fu singurul care supravieţui fluxului verbal al directoarei negruzziste. N-a priceput nimic din ce-a spus Camelia Gavrilă sau ce-o fi vrând să spună. Asta l-a salvat. Noi, ceilalţi, ne pregătim,însă, de parastas.