Mai deunăzi a plouat. În sfârșit, după o lună și jumătate de secetă. Că a plouat prea puțin pentru cât de însetat este pământul, e o problemă. Dar nu despre asta voiam totuși să vorbim azi. Știți cum se zice de zilele ploioase că sunt bune de numărat banii și de făcut copii. Cu alte cuvinte, e o vreme bună de făcut planuri. Vrând-nevrând, ne-am pus și noi întrebarea pe care și-o pune tot ieșeanul. Trăim într-o situație de provizorat, fără primar și președinte de Consiliu Județean „plini”. Numai Dumnezeu și judecătorii pot ști cât va mai dura treaba asta. Se vor mai întoarce la conducere? Dacă da, vor mai participa la alegerile locale de la anul? Le-ar mai câștiga? Ce urmează? Mai ales că acuși reîncepe hora banilor europeni și se vor putea depune iar proiecte mari. Ce ne-ar trebui? Ce-i lipsește Iașului, municipiu și județ? Cu ce-ar trebui să înceapă cei care vor fi la conducerea CJ și Primăriei la anul?

Politică guvernamentală
Nu reluăm discuțiile eterne despre Spitalul Regional de Urgențe sau autostradă. Astea sunt proiecte mari, care pe de o parte depășesc clar posibilitățile noastre financiare, iar pe de altă parte țin de politica guvernamentală, de o strategie de dezvoltare regională și națională care nu intră în atribuțiile unui primar sau președinte de CJ. Deci, hai să ne uităm în jur, să ne imaginăm că avem bani și că nu trebuie decât să-i cheltuim cu cap.

Nodul din Podu Roş
O veche problemă a Iașului este infrastructura. S-a investit enorm în ultimul deceniu, dar tot mai e loc. Pentru a reface toate străzile, ar mai trebui lucrat probabil încă 20 de ani, non-stop. Dar ce s-ar putea face mai în scurt, ar fi rezolvarea măcar câtorva noduri în care traficul se sufocă efectiv. Un astfel de nod, poate cel mai dificil, este Podu Roş. Pentru această intersecție e nevoie de o strategie întreagă, fiecare obiectiv al ei urmând să rezolve câte o bucățică. „Rezolvarea” intersecției a început cu bulevardul Socola și a continuat cu pasarela Nicolina și managementul de trafic. Alt obiectiv, încă neatacat, ar fi realizarea de subtraversări paralele cu Bahluiul. Ai intrat pe Splai în Tudor Vladimirescu? Până în Podu de Piatră nu te mai oprești și nu mai blochezi pe nimeni la semafoare, ci treci pe dedesubt. Asta ar fluidiza traficul prin rond, micșorând coada care se formează la orele de vârf pe pasarela Nicolina sau strada Palat. În același scop e necesară și refacerea infrastructurii rutiere de pe malul Bahluiului, îndeosebi cea de pe malul drept. Degeaba poți trece ca vântul printr-o intersecție, dacă faci slalom printre gropi cu 20 km/h. Un proiect pe tema asta există și chiar este în derulare, la un cost estimat de 70 milioane lei.

Pasaj în Tg. Cucu
Alt dop urât se formează în Târgu Cucu, la intersecția rezultată din întâlnirea străzilor Sărărie și Stihii cu bulevardul Independenței. Strada Stihii are ca rol ușurarea accesului spre strada Cucu și a devenit mult mai circulată odată cu deschiderea noului Palat al Justiției. Pentru a limita timpii pierduți la semafor, o soluție discutată de ceva ani este construirea unui pasaj similar celui din Fundație, în prelungirea bulevardului spre Stihii. În acest mod, ar scăpa și șoferii care vin dinspre Podul de Fier de calvarul jocului de-a ambreiajul și frâna de mână când așteaptă să se facă verde spre Independenței.

Subtraversare la Cotnari
Și, dacă tot vorbim de noduri rutiere, l-am mai pune la socoteală și pe cel de pe direcția Bucium – Podu Roș. Din nou, o subtraversare în zona Cotnari ar fluidiza enorm traficul. Ca să nu mai spunem că ar reduce practic la jumătate timpul necesar parcurgerii unuia din cele mai aglomerate trasee din Iași, Podu de Piatră – Bucium.

Linia spre Dancu
Finalizarea lucrărilor de reabilitare a liniilor de tramvai este o investiție absolut necesară. Am mai vorbit noi de acest subiect, așa că nu ne mai lungim. Cert e că ce s-a început trebuie terminat. Ar mai fi, afară de șantierele începute, linia spre Dancu și cea dintre Cinci Drumuri și Tătărași. Bonus, cumpărarea de tramvaie noi. Vreo 200 de milioane de euro în total.

Zone de agrement
Iașul nu reprezintă însă doar infrastructură. Iar un subiect de care am mai vorbit este cel al spațiilor verzi și agrementul în general. La 300.000 de locuitori, Iașul are o singură bază de agrement veritabilă, Ciricul. Nu punem la socoteală ștrandul și Purcica, atât din cauza dimensiunilor, cât și a specificului lor. Nici parcurile de distracții din preajma orașului, care sunt private. Vorbim doar de cele publice. Cu o singură bază, și aceea aflată la mare distanță de zonele dens populate, gen Dacia sau Alexandru cel Bun, avem o problemă. A cărei soluție poate fi faza a doua a proiectului de schimbare la față a Bahluiului, respectiv transformarea parțială a sa în zonă de promenadă. Primăria mai avea la un moment dat o idee, cea a unui parc de distracții în Moara de Vânt. Nu știm dacă e cea mai bună idee. Pe de o parte ar fi ok, că se integrează cu Ciricul. Pe de alta, distanța față de restul orașului este mare. Poate mai indicat ar fi un astfel de parc în zona Cicoarei, pe Bahlui. În schimb, am vota pentru reînființarea grădinii zoologice. E și frustrant ca un oraș ca Rădăuțiul să aibă, iar noi nu. Zona Bucium, unde a funcționat cea veche, n-ar fi totuși chiar potrivită. Spațiul e mic, iar decât să faci un fel de menajerie de circ în care să ții animalele în cușcă, mai bine lipsă. Mai vechiul proiect, lansat de Simirad, cu o grădină zoologică la Breazu, ar suna parcă altfel. E și mai ușor de ajuns acolo, e și o zonă care permite amenajarea de parcări, nici n-ai emoții că dă tirul peste tine.

Clădirile istorice
Iașul este recunoscut în toată țara ca un oraș-monument și puțini sunt cei care au trecut pe-aici și nu-și amintesc cu drag de el. E drept, a fost mutilat îngrozitor în anii ’80, dar pietricelele de mozaic reprezentate de Iașul vechi tot mai formează o imagine care merită scoasă în evidență. Din vechiul Iași, partea care a rămas cea mai apropiată de original este axa Cuza Vodă – Cucu – Pădurii. Refacerea clădirilor vechi, de la Palatul Braunstein, în prelungirea Pieței Unirii, până la Baș Ceauș ar crea o zonă de promenadă mai mult decât interesantă din punct de vedere turistic. La pachet, ar merita refăcute și cele câteva clădiri frumoase păstrate pe Săulescu sau Cloșca. Am mai pune pe listă școlile monument, multe având în jur de 100 de ani, gen Asachi sau Vasile Lupu, ca și Palatul Copiilor, că vorbeam de Săulescu. Și dacă tot ne învârtim prin Centru, cu parcul de la Teatru chiar trebuie făcut ceva. Orice ar zice unul sau altul, ce e acolo numai parc nu se cheamă. Aliniamentul de platani e frumos. Ce e dincolo de el e însă un amestec de de toate și nimic.

Factură babană
Mda… una peste alta, credem că ne-am imaginat un Iași destul de frumos. Ar cam fi momentul să zicem ceva și de factură. Multe din ce am zis până acum există, măcar ca idee, și în birourile Palatului Roznovanu. Unde toate acestea ar ajunge la vreo 2-300 milioane de euro sau chiar jumătate de miliard, dacă luăm în calcul și tramvaiele noi. Cam treabă de două decenii, după cum ziceam la început. Noi milităm totuşi ca toate astea să se întâmple până în 2020. O fi chiar imposibil?

Reţele de apă
Din păcate, și dacă e să ne gândim la restul județului, ne-ar fi cam greu să ieșim din paradigma infrastructurii. „Grija față de om” de care se vorbea înainte de 1989 a fost doar o lozincă, iar la țară lipsesc cam toate. Nu avem apă, de exemplu. Adică avem, când plouă, iar în fântâni apă cu nitriți. Doar 56 din 98 de unități administrativ-teritoriale din judeţ au apă, iar canalizare, nici un sfert. Ne-am angajat față de UE ca până în 2018, toată lumea să aibă apă, iar 80% din oameni să aibă canalizare. E drept, vorbim doar de localități cu minim 2.000 de locuitori echivalenți. Nu neapărat 2.000 de locuitori fizici, dar măcar 1.000, trei ferme de vaci și un abator, care să consume apă cât 2.000 de oameni. Bifarea acestei obligații, până în 2020, că până în 2018 nimeni nu speră, ne-ar costa vreo 300 milioane lei.

Managementul deşeurilor
Tot o obligație este și strângerea gunoaielor în mod civilizat. E sau nu o prioritate pentru noi, trebuie să o facem. Alți 250 milioane de lei. Peste jumătate de miliard vor trebui deci cheltuite în anii următori strict pe obligațiile asumate la aderare. Nu că nu am avea nevoie de aceste investiții, dar știți cât ne plac nouă obligațiile. Cât și dumneavoastră.

Trei axe majore
Ce ne trebuie și ne trebuie neapărat sunt drumurile. Știți prea bine: avem 1.000 km de drumuri județene, iar marea majoritate sunt praf și pulbere. Consiliul Județean speră să poată rezolva măcar trei axe majore, pe linia Iași – Gropnița – Sirețel – Lespezi – Suceava, Iași – Miroslava – Țibana – Tansa – Dagâța și centura de trafic ușor, prin nordul Iașului. Ar fi 220 km, la un cost de un miliard de lei. Mult, dar ar asigura legarea Iașului de județele din jur, chiar și în lipsa unei autostrăzi.

Parcuri industriale
Drumurile, la urma urmei, ar fi cheia dezvoltării județului și în interior, nu doar în municipiu. La Coarnele Caprei, de exemplu, funcționează de ani buni o fermă zootehnică și un abator. Nu contează ale cui sunt, contează că drumul e groaznic și mergi cu 20 km/h până ajungi la un drum ca lumea. Drumurile ar putea asigura și legătura parcurilor industriale din județ cu restul lumii, așa cum se întâmplă în Cluj. Care parcuri industriale? Alea care nu există încă, dar pentru care există proiecte. De 180 milioane lei, sumă în care ar intra și incubatoare de afaceri și centre de transfer tehnologic. Sună SF, e drept, dar ar asigura o posibilitate de diminuare a șomajului înspăimântător din mediul rural.

Pentru mărfuri
Tot la categoria transporturi intră și construirea centrului intermodal de la Holboca. Pe scurt, ar fi o zonă în care să se facă transbordarea containerelor cu marfă din trenul pe ecartament rusesc în cel românesc, din tren în tir și invers, eventual și din avion în tir sau tren, atunci când aeroportul va avea și o zonă cargo. Cumva, cam ce făcea pe vremuri gara Socola, dar la un alt nivel. Centrul intermodal, împreună cu o nouă autogară, proiect vehiculat de altfel și la Primărie, ar costa vreo 70 de milioane de lei.

Şi la Aeroport
Până acum, modernizarea aeroportului, că tot vorbeam de el, s-a făcut pe bucățele și pe sărite. Mai un terminal nou, mai o pistă nouă, mai încă un terminal, niște utilaje și tot așa. Vârful ar trebui să fie reprezentat de implementarea proiectului noului aeroport, așa cum fusese gândit în laboratoarele CJ prin 2005-2006. O pistă de 3.000 de metri, mai lungă cu 600 metri decât cea abia inaugurată, ar permite ca la Iași să aterizeze cam orice avion, afară de Concorde, care oricum nu mai zboară și de Airbusurile A380. Iar dacă creșterea numărului de pasageri va exploda, se va face necesar și un terminal nou, al patrulea. Acesta însă ar urma să fie amplasat spre Aroneanu, pentru că drumul de două benzi de la aeroport spre Iași, prin Ciric ar deveni prea îngust. Pe planșe există un drum nou, care să lege noul terminal de centura nordică a municipiului, când va fi și aceea gata. Dacă mai adăugăm și o zonă cargo, de care am vorbit mai sus, ajungem la un total de vreo 260 milioane lei. Cu astea, am închide capitolul infrastructură de transporturi și am putea să ne gândim și la altceva.

În sistemul sanitar
De exemplu, la spitale. S-a lucrat în ultimii ani într-o părere la unele din ele. Cuza Vodă, Pneumoftiziologie și Neurochirugie, de exemplu, au fost sau încă sunt în șantier. Spitalul de Copii însă nu a mai văzut mistrie și cancioc de când a fost construit, Socola funcționează în clădiri vechi de peste 100 de ani, ca și Spitalul de Boli Infecțioase, iar maternitatea Elena Doamna stă să se dărâme. Total, alte vreo 60 de milioane de lei.

Zone turistice
Cum însă nu doar municipiul are istorie, pentru a scoate județul în lume din punct de vedere turistic, ar fi necesară reabilitarea unor monumente clasice și ușor de „vândut” turiștilor japonezi. Bisericile de lemn din județ, mănăstirea Bârnova, cea de la Dobrovăț ar fi doar cele mai la îndemână exemple. Rezervațiile naturale, care există doar pe hartă, gen Valea lui David de la Miroslava sau delta de la Prisăcani merită și ele amenajate și lansate pe piața turistică. Vreo 10 monumente istorice a un milion de euro și niște situri naturale ar mai costa vreo 55-60 milioane lei.

Educaţia, ca prioritate
Pentru că Iaşul este recunoscut ca un pol al educaţiei, o altă prioritate ar fi refacerea infrastructurii şcolare. În primul rând a celei preuniversitare, deopotrivă la sate în oraşe. Renovarea tuturor şcolilor dărăpănate ar trebui să se afla pe lista scurtă a viitorilor şefi. Totodată, consolidarea statutului universitar, de centru de referinţă, ar trebui să fie printre preocupările primarului şi şefului judeţului. În ceea ce priveşte costurile cu educaţia, n-are niciun rost să facem estimări de costuri: oricât s-ar investi, tot n-ar fi de-ajuns.

O groază de treabă
Cam astea ar fi temele pe care le va avea oricine va avea în viitor drept de semnătură în Palatul Roznovanu sau în Casa Pătrată. Și culmea, asta după ce în ultimii ani chiar nu s-ar putea spune că s-a stat degeaba. A mai rămas o groază de treabă până să arate Iașul nu chiar scos ca din cutie, dar ceva mai mult decât rezonabil.