La sfârșitul săptămânii trecute, copiii au sărit în sus de bucurie, văzând că de la fereastră cad fulgi mari de zăpadă. Pentru o clipă, au sperat că a venit deja Crăciunul. Le-a trecut repede, pentru că ninsoarea a fost doar o zvâcnire a iernii, pe o temperatură peste 0°C și nu ceva serios. De fapt, mai că am zice că nici n-a fost ninsoare. Cu toate acestea, județul aproape a fost dat peste cap. Pe la Heci, în Lespezi, zeci de mașini au rămas în drum, la poalele unui deal, din cauza poleiului. Pe la Domnița, în Țibana, la Jigoreni în Țibănești, ca și în alte părți, s-a întâmplat la fel. E drept, și vremea asta a fost de-a dreptul nesimțită. Și-a permis să ningă pe 12 noiembrie, când toată lumea știe că la noi sezonul rece începe pe 15. Ca întotdeauna, autoritățile noastre au fost prinse pe picior greșit. Hai să încercăm împreună să le spunem cam ce ar trebui să facă pentru ca măcar de la anul să nu se mai întâmple asta.

În extra-sezon
Pentru autoritățile noastre, a fi pregătite de iarnă înseamnă să aibă un contract încheiat cu o firmă sau mai multe, care să intervină în caz de ceva. Partea proastă în privința asta tocmai v-am prezentat-o: contractele acoperă, pentru că așa spune legea, perioada 15 noiembrie – 31 martie, cât e sezonul oficial de iarnă. Doar că natura nu ține întotdeauna cont de legislația în domeniu, iar dacă ninge înainte de 15 noiembrie sau după 1 aprilie, blocajele sunt ca și garantate.

Fără favoritisme
O soluție pentru rezolvarea acestei probleme este ca CJ să-și asigure propriile utilaje, gata oricând să intervină, chiar extrasezon. Doar că utilajele sunt scumpe. Iar să le cumperi și să plătești mecanicii un an întreg doar pentru câteva zile de intervenție, care s-ar putea nici să nu existe, e cam greu. E drept, pe vremuri CJ avea în proprietate o societate, Lucrări Drumuri și Poduri SA, dotată cu tot ce trebuie. Vara făceau lucrări de reparații la drumuri, pe bază de comandă, iarna deszăpezeau, tot pe bază de comandă. Doar că reglementările europene, pe care trebuie să le respectăm, nu permit statului să profite de poziția sa pentru a acapara unele sectoare economice. Cu alte cuvinte, firma CJ ar trebui să participe la licitațiile organizate de CJ pentru deszăpezire, deci ne-am întoarce de unde am plecat. Soluția este inaplicabilă.

Puncte nevralgice
Și totuși, soluții aplicabile există. Acum vreo trei ani s-a făcut un fel de recensământ pe drumurile județene, căutându-se zonele în care riscul de înzăpezire este maxim. E vorba în principal de drumurile așezate pe direcția est-vest, deci perpendiculare pe direcția generală pe care bate vântul în zona noastră în timpul iernii, adică nord-sud. Firește, nu toate drumurile care merg spre vest se înzăpezesc, iar cele pe direcția nord-sud nu sunt neapărat ferite. Sunt afectate mai ales tronsoanele aflate în câmp deschis, unde viscolul poate plimba zăpada în voie. La momentul respectiv, în categoria de risc au fost incluse 31 de drumuri județene din 53 câte există. În total, au fost identificate 198 de puncte nevralgice.

Perdele forestiere
Lungimea totală a tronsoanelor expuse înzăpezirii este însă de doar 108,6 km, adică o zecime din totalul drumurilor județene. Riscul cel mai mare este pe DJ 246 Scânteia – Șcheia – Ipatele – Tansa, pe care din 54,8 km, 20 km prezintă risc de înzăpezire. Pe celelalte 30, e vorba în general de tronsoane scurte, de 2-300 de metri. Pentru a nu se înzăpezi, cea mai simplă soluție este plantarea de perdele forestiere. Asta înseamnă copaci și tufe care să țină zăpada în loc. S-a și calculat cât ar costa. Pentru 220 km, adică perdea pe ambele părți ale șoselei, ar trebui cam 1,4 milioane de lei. Doar 1,4 milioane de lei. Aceeași lungime de parazăpezi clasice ar costa 20 milioane de lei. Iar o bună parte din parazăpezi ar trebui înlocuite în fiecare an, pentru că se fură. Dacă mergeți prin județ, veți vedea gospodării întregi împrejmuite cu garduri făcute din parazăpezi, fie ele din tablă sau plastic. Din cei 220 km de perdele forestiere, s-au plantat doar… 5 km, pe la Podu Hagiului, în comuna Gorban. A fost un experiment, și experiment a rămas. Programul anunțat acum trei ani de CJ nu a mai fost lansat.

Cu încălzire
În afara punctelor-problemă în caz de viscol, mai sunt unele, de care am pomenit la început, unde problema este reprezentată de polei. E vorba îndeosebi de drumuri situate în pantă, în zone expuse vântului. Zăpada se topește ziua, dar bate vântul și se răcește peste noapte, deci poleiul e garantat. Aici, soluția cea mai la îndemână este aruncarea de nisip și sare sau clorură de calciu, ca material antiderapant. Mai există totuși o soluție care deocamdată la noi este aplicată doar de persoane fizice, în propria curte. Deh, sunt oameni care nu vor să-și frângă gâtul alunecând în drum spre garaj. Sistemul funcționează ca un reșou. Pur și simplu, pe sub asfalt se trec niște cabluri, care se încălzesc și topesc gheața. Se pot monta senzori care să pornească încălzirea automat, atunci când se detectează poleiul. Costurile sunt de 10-15 euro pe metru pătrat, iar instalarea sistemului se face în câteva ore. Consumă curent, e drept, cam de 100 de euro lunar, pentru o suprafață de 30 mp. Mult mai puțin însă decât costurile tratamentului pentru victimele unui accident auto provocat de polei.