Pentru directorul Muzeului Literaturii Române din Iaşi, scriitorul Dan Lungu, chiar că vin vremuri prozaice. Consiliul Judeţean, în subordinea căruia se află instituţia culturală din Copou, a demarat o amplă verificare a modului în care şeful achiziţiilor Marcel Buzea, sub oblăduirea lui Lungu, a achiziţionat diverse echipamente electronice, printre care şi un retroproiector care redă holograma lui Ion Creangă. Îngrijoraţi de soarta culturii ieşene, am tras cu urechea la un dialog între cei doi administratori vizaţi de auditul Consiliului Judeţean.
Dan Lungu: Ce mi-ai făcut, Marcele? Mă caută şefii din CJ să ne întrebe pe ce am cheltuit banii alocaţi pentru achiziţii!
Marcel Buzea: Ia-o uşor, Dane. Cum ce-am făcut cu banii? În primul rând, am cumpărat o hologramă 3D cu Ion Creangă.
Da’ de unde! M-am uitat şi eu, dar holograma de la Bojdeucă e făcută doar din doi de Ion Creangă, nu din trei.
Aşa se vindea, la bucată. Deocamdată am luat doi, dar vine şi al treilea, e pe drum. Când ajunge şi ăsta, îl prindem cu nişte şuruburi de ceilalţi doi şi gata holograma. Apropo, am găsit nişte şuruburi vizuale moca, la 5.000 de lei bucata.
Şuruburi vizuale? Zău, n-am mai auzit de aşa ceva. Ce sunt astea?
Şurubul vizual e umbra diafană a unui şurub normal, de neam prost, proiectată de o rază de inspiraţie literară pe peretele biroului de contabilitate. Păi, vrei marfă de calitate Nobel, cu autograful lui Vargas Llosa, sau nişte dibluri de la feroneria din colţ?
Nu ştiu ce să zic. Dar, dacă tot te văd atât de erudit în ale achiziţiilor culturale, hai să vedem ce ne-ar mai dori sufleţelul. Mă gândesc de ceva vreme să cumpăr nişte talent managerial. Ştii, mi-aş face nişte implanturi cu ceva stofă de CEO.
Am văzut o chestie din asta pe Olx. Vindea un şmecher un sistem complet de management, cu tot cu bonusuri şi evaziune inclusă, dar era chinezesc. Sincer, nu recomand, chinezăriile aduc ghinion şi ANAF la drum de seară. Dar am altă idee. Ştiu că tu ai scris manualul ăla pentru electricieni, „În iad toate becurile sunt arse”.
Ei, nu e chiar un manual, eu i-aş spune roman.
Poate că „roman” era trecut iniţial în caietul de sarcini, dar a ieşit altceva. În fine, la ce m-am gândit? Să facem o afacere mamut, prin care să scoatem la licitaţie înlocuirea tuturor becurilor arse din iad. Normal, vom căuta doar furnizori de becuri economice, ecologice, pot fi şi colorate, aşa, pentru atmosferă. Îţi dai seama? După ce ne pricopsim cu banii din iluminatul iadului, raiul din Caraibe ne aşteaptă!
