Pentru majoritatea miilor de absolvente ale facultăților de jurnalism, purtătorii de cuvânt constituie instituția fundamentală, unicul generator de subiecte și, de regulă, „sursa” supremă. În ochii „știriștilor”, purtătorul de cuvânt este micul demiurg cu drept de viață și de moarte asupra știrii, producătorul și cenzorul de informație, partenerul și dușmanul. De cheful, preferințele și toanele depind abundența sau, din contra, absența știrilor, calitatea și impactul informațiilor și, până la urmă, slujba, salariul, cariera și viața „știristului”. Relația dintre purtătorul de agendă și reportofon și purtătorul de cuvânt este similară aceleia dintre credincioși și zeii păgâni care, omnipotenți și omniscienți, pot fi generoși sau cruzi, grijulii sau indiferenți, implicați sau absconși. În cadrul acestei relații complexe și tensionate, credinciosul/„știristul” poate nutri față de zeu/purtătorul de cuvânt sentimente ambivalente și adopta atitudini contradictorii, de la venerație la ură, de la adorație la dispreț, de la abandon de sine la revoltă teicidă.
Prinși în mreje și orbiți de meandrele acestei relații, „știriștii” pot ajungă să creadă că purtătorul de cuvânt este nu doar ceea ce spune numele ocupației – o persoană care „poartă” un „cuvânt”; fiind „purtător”, „cuvântul” nu îi aparține lui, ci altcuiva -, ci, el însuși, un generator și subiect de știri. Iată de ce, uneori, „știriștii” scriu nu despre instituțiile sau persoanele pe care purtătorii de cuvânt îi reprezintă, ci chiar despre aceștia, fie lăudându-i, fie făcându-le rechizitoriul.
În ceea ce ne privește, nefiind nici „știriști” și nici absolvenți de facultăți de specialitate, având însă ceva mai mult păr alb, avem și o relație mai distantă – dar nu mai puțin apropiată… – cu purtătorii de cuvânt. Motiv pentru care ne e greu să ne imaginăm că aceștia sunt nu intermediari, ci generatori de știri, și atât mai puțin subiecte de presă. Cu toate acestea, nu avea cum să nu ne atragă atenția un „sondaj” inițiat de un mai tânăr coleg de breaslă – altfel talentat și cu câteva clase peste nivelul de simplu „știrist” -, sondaj privitor la competențele, activitatea și charisma purtătorilor de vorbe ale celor mai importante trei instituții administrative din târg: Sebastian Buraga de la Primărie, Marius Pârciu de la Consiliul Județean și Felix Guzgă de la Prefectură. Trei foști gazetari, altfel suficient de buni încât să devină importanți și interesanți pentru actuali clienți.
Ținând cont de faptul că relația dintre purtătorul de cuvânt și „știriști” este cu atât mai intensă cu cât instituția pe care primul o reprezintă este mai interesantă pentru opinia publică și cum Primăria – dacă nu și primarul… – generează nu numai cele mai multe știri, ci și cele mai multe critici, sudalme și blesteme, ne-am fi așteptat ca și reprezentantul său să aibă parte, la rândul lui, de o proporție similară de antipatie. Când colo, charismaticul Sebastian domină în mod autoritar sondajul menționat, iar asta cu un scor neverosimil, de peste 70%. Sigur, felicitările i se cuvin în totalitate, dar acest succes comportă un risc și o oportunitate: un asemenea scor, la nu mai puțin de 140.000 de voturi, înseamnă – și procentual, și numeric – mai mult chiar decât a obținut anul trecut însuși Gheorghe Nichita, cel ale cărui „cuvinte” le „poartă” Sebastian. Uuups!, avem oare un candidat la Primărie atunci când primarul va deveni guvernatorul regiunii?!
Gomos of Thrones
P.S. Auzim că, după o aventură deontologică pe la TVR Iași și o revenire cu mustața pleoștită în Palatul Roznovanu, fostul purtător de vorbe al Primăriei, Andrei Trofor, se va ocupa, mai nou, de comunicarea filialei bahluiene a PSD. Fără a desconsidera munca titanică și de inegalabilă valoare depusă de purtătorul oficial de cuvânt al social-democraților, Daniel Mătăsaru, suntem convinși că activitatea lui Trofor va aduce PSD Iași la noi înălțimi electorale și profunzimi de penetrare a mesajelor. Drept pentru care, cu amiciția cea mai sinceră, îi urăm succes și așteptăm cu interes următoarele sondaje!
