Sărbătoarea din 20 decembrie, în care se prăznuieşte şi Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, este cunoscută în popor sub denumirea de Ignatul porcilor sau Inătoarea. Află ce tradiţii şi obiceiuri se respectă în această zi.

Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul. Această denumire “Teoforul” o foloseşte chiar sfântul în cele şapte scrisori rămase de la el şi se traduce prin „cel care a fost purtat de Dumnezeu“ sau „cel care Îl poartă pe Dumnezeu“.

Mai degrabă este valabilă a doua interpretare, fiindcă după moartea martirică a sfântului, care a fost sfâşiat de lei din ordinul împăratului Traian, despicându- i-se inima în mai multe părţi, s-a descoperit că fiecare bucată purta scris, cu litere de aur, numele Mântuitorului.

În ţara noastră, părticele din moaştele Sfântului Ignatie Teoforul se află la Schitul Darvari din Capitală, în Catedrala episcopală din Galaţi, dar şi la Mănăstirea Tismana. Numele de ignat, o tradiţie legată de tăierea porcilor, are un singur element comun cu numele Sfântului Ignatie – vărsarea de sânge petrecută cu secole în urmă la data de 20 decembrie.

Dar între Sfântul Ierarh Ignatie, care a murit martir pentru Hristos, şi legendarul Ignatie, care îşi omoară tatăl din greşeală şi apoi se căieşte devenind sfânt, este o mare diferenţă. Cu toate acestea, românii încă mai taie porcul de Sfântul Ignatie, dar în zilele noastre semnificaţiile şi conotaţiile diferă.

Tradiţii şi obiceiuri de Ignat

Se spune că în noaptea de Ignat porcii visează că vor fi tăiaţi. Fiind cuprinşi de tristeţe, de acum încolo ei nu mai pun carne pe ei şi nu mai mănâncă, ştiind că vor muri.

Prin multe zone din ţară porcii sunt tăiaţi azi. Chiar se spune că e bine să vezi sânge în ziua de Ignat, că numai atunci vei fi ferit de boli.

Splina porcului îţi arată durata iernii: dacă este groasă la capăt, e semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă. Dacă este subţire, iarna va fi săracă în omăt, iar noul an nu va fi îmbelşugat.

Unii gospodari cred că pot afla dacă nevestele lor vor naşte fete sau băieţi, după cum arată o bucată de carne aşezată în osânză. Dacă în inima porcului se află mult sânge închegat, e semn că stăpânul lui va avea noroc de mulţi bani.

Când se taie porcul, se spune că e bine să nu stea cei miloşi prin apropiere, fiindcă se crede că acesta moare cu mare greutate, iar carnea lui nu va mai fi bună.

Cel ce taie porcul nu trebuie să strângă din dinţi, ca să nu iasă carnea porcului tare.

Prin unele părţi se crede că, dacă se dă copiilor care fac pipi noaptea în pat să mănânce coada porcului, vor scăpa de această problemă.

O bucată din untura de porc era dusă la biserică de Bobotează, pentru a fi sfinţită, iar cu ea se ungeau cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri.

Sângele porcului, amestecat cu mei şi lăsat la uscat, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai.

Cu părul de porc se afumau copiii când erau deocheaţi.

Anestezierea porcului

Din decembrie 2007, normele europene îi obligă pe cei ce taie porcul să îl anestezieze înainte, mai exact să îl asomeze. Acest procedeu presupune amorţirea funcţiilor vitale ale animalului, dar nu uciderea lui şi se poate face cu un glonţ captiv.

După aceea, oamenii îşi pot sacrifica porcul după tradiţie. Pentru acest procedeu se aduce medicul veterinar în curtea gospodarului sau în locurile speciale de sacrificare amenajate lângă pieţe.

Sursa: libertatea