De mulţi ani cinematografele de stat nu mai sunt pline aşa cum erau odinioară. Ce vremuri!… Condiţiile neprielnice şi filmele neatractive sunt principalele motive pentru care spectatorii preferă cinematografele private din mall-uri, chiar dacă preţurile sunt de trei ori mai mari. Mai mult, din cele cinci săli de proiecţie din Iaşi, funcţionabile mai sunt doar două: Victoria şi Republica.
„Soarta cinematografelor româneşti depinde de fondurile europene, fiind singura salvare a noastră. Ni s-au promis fonduri pentru reabilitarea sălilor de cinema, Victoria şi Republica. În primul rând, avem nevoie de aparatură digitală, întrucât puţine filme se mai găsesc pe peliculă, tocmai din această cauză nu avem premiere”, ne spune Costel Hurjui, şeful RADEF Iaşi. Pe lângă acestea, directorul spune că cinematografele ar mai avea nevoie de o sală 3D şi cinematecă, în care să fie difuzate filme italiene, franţuzeşti, româneşti.
Celelalte 3 săli de cinema – Copou, Dacia şi Tineretului – au fost vândute unor persoane care le-au transformat în spălătorii, baruri sau săli de partid. Spre exemplu, Sala Tineretului este blocată în Justiţie de solicitările preoţilor de la Biserica „Banu” care, împreună cu Mitropolia, susţin că terenul de sub cinematograf le aparţine, pe la 1800 existând un cimitir în zonă.
„Existenţa cimitirului este cunoscută, dar preotul bisericii nu are nici un act prin care să dovedească faptul că îi aparţine terenul. După demolarea cimitirului, s-a construit un fel de capelă, care a devenit, mai apoi, un fel de cinematograf. Pentru că pelicula era inflamabilă, clădirea a ars în totalitate. Acum, preotul pretinde că are nişte acte cu numărul clădirii care a ars, dar care nu sunt valide. Toate aceste proceduri au blocat situaţia cinematografului”, adaugă Costel Hurjui.
Cinema Copou a devenit cafenea, iar Dacia s-a transformat în… spălătoria „Albă-ca-Zăpada”, mulţumită propietarului, deputatul Daniel Oajdea.
Lipsa culturii cinematografice nu îngrijorează, se pare, autorităţile locale sau naţionale, pentru că, în viziunea lor Iaşul nu mai poate fi considerat Capitala Culturală a ţării, ci, pur şi simplu, „oraş european al sportului”. Că, cel puţin în documente, asta suntem: sportivi fără o sală polivalentă, fără bazin olimpic, dar cu şcoala vieţii. Şi-atât!
