Recentul scandal de pe plan național privind dezinfectanții diluați furnizați de Hexi Pharma spitalelor a repus în prim plan o temă mai veche, o problemă rămasă fără rezolvare de ani de zile: infecțiile nozocomiale. Adică cele dobândite în spital. Știți vorba aia: vii cu o boală și pleci cu două. Pentru unii, destinația nu este patul de acasă, pentru a boli în continuare, ci, din nefericire, masa acoperită cu faianță de la morgă, în vederea pregătirilor pentru ultimul drum. Ne pare rău să vorbim așa de direct, dar cam asta este realitatea. Mulți s-au întrebat câți dintre tinerii arși de vii în incendiul de la Colectiv care au murit cumva din cauza infecțiilor contractate în spitale nu ar fi scăpat, poate, dacă dezinfectanții livrați de Hexi Pharma n-ar fi fost diluați de zece ori. Pentru Hexi Pharma, lucrurile au intrat pe un făgaș „normal”. Societatea și-a cerut insolvența, patronul și-a anunțat angajații că trebuie să-și caute alte locuri de muncă, iar de aici încolo, e treaba justiției. Dar noi, ceilalți? Trebuie să ne temem sau să ne liniștim, că lucrurile în sfârșit merg?

Sub-raportarea
Trebuie spus de la bun început că Hexi Pharma a profitat de o hibă majoră a sistemului nostru de sănătate: sub-raportarea. Oficial, cazurile de infecții nozocomiale reprezintă aproximativ 1% din cel al internărilor, adică spitalele noastre sunt mai lipsite de microbi chiar decât spirtul. Că cifra este absurdă o dovedește situația din Uniunea Europeană, unde se acceptă ca normal un nivel al acestor infecții de 5-15%. Danemarca înregistrează 10% procent de infecții nozocomiale. Anglia – 6,5%; Germania – 5%; Austria – 6% etc. Cum o fi avut curajul Băsescu să se opereze în Austria, câtă vreme avea 6% șanse să scape de hernie, dar să dea de altceva? Nu l-au informat Serviciile?

Greaua moștenire?
În toată Europa se înregistrează anual 4,1 milioane de cazuri de infecții nozocomiale, care provoacă direct 37.000 de decese și contribuie la alte 110.000. Numai la noi nu e așa. Dacă-i întrebi pe medici, vor recunoaște că numărul cazurilor raportate este mult sub cel real. Vina este aruncată de regulă pe Ceaușescu și pe paranoia anilor ’80, când toate rapoartele trebuiau să fie redactate în diverse nuanțe de roz. Le-a rămas medicilor reflexul. Teribil de grea moștenirea asta, dacă își produce efectele și după un sfert de secol!

Minciună în acte
Argumentul e stupid, ca să vorbim frumos. De fapt, e o minciună sfruntată, ca să o dăm pe bune. Chiar în cel mai crâncen an al „Epocii de Aur”, România raporta către Organizația Mondială a Sănătății un nivel al infecțiilor nozocomiale „normal”, de 6,3%. Probabil se mințea, cifra reală fiind mai mare, dar nu se mințea în halul de acum. De fapt, raportările firești au continuat și după 1990. În 1997, raportarea oficială a României indica o rată a infecțiilor nozocomiale de 7,8%. După care, cifrele au scăzut dramatic, de-ai zice că nimeni nu intră în spital decât dezinfectat, spălat, apretat și călcat. În 2002, s-a ajuns să fie raportate doar 0,88% cazuri de infecții nozocomiale. Poftim?!

Ipocrizie maximă
Bun, dar dacă nu Ceaușescu este de vină pentru raportările absurde, cine e? Păi, hai să vedem cine mai are problema asta cu sub-raportarea în Europa. Frații noștri de gintă latină, francezii, cine alții? La ei, nivelul infecțiilor nozocomiale este de 3-4%, iar Comisia Europeană îi trage constant de mânecă să nu mai umble la cifre. De ce e relevant pentru noi cazul Franței? Pentru că de la francezi am preluat, printre multe altele, sistemul de evaluare a medicilor din spitale și a conducerii acestora. Unul dintre criteriile de bază în evaluarea șefilor de secții și a directorilor este, ați ghicit, incidența cazurilor de infecții nozocomiale. Ca urmare, se dă vina pe Ceaușescu, pe bolnavii care vin cu microbi din afară, pe femeile care cică ar purta cu ele stafilococi aurii când vin să nască, pe orice și oricine în afară de spital. Ca un făcut, în toate cazurile, stafilococul ăsta nenorocit se manifestă doar după ce omul iese din spital, niciodată înainte. Ați auzit vreodată ca cineva să fie diagnosticat la internare cu „infecție gravă cu stafilococ auriu”? Nici noi.

Mitriditizare
Și asta, pentru că stafilococul auriu nu este, în mod obișnuit, agresiv. Nu te omoară. În spitale însă, luptând cu antibioticele și dezinfectanții, ei se călesc. Scapă numai cei într-adevăr ai dracului. Iar să dezinfectezi cu substanțe în doze homeopatice înseamnă să-i antrenezi. Dacă înghiți în fiecare zi câte o grăunță de păpușoi tratat cu șoricioaică, nu veți păți nimic. După o vreme, organismul se călește și puteți lua trioxid de arsen cu lingura, că abia dacă vă va durea stomacul de niște crampe. E ceea ce se cheamă mitriditizare. Expresia vine de la un rege al Pontului, Mitridate al VI-lea Eupator, care, de teamă să nu fie otrăvit, lua zilnic din otrăvurile cunoscute în epocă. Atunci când romanii lui Pompei l-au înfrânt, a trebuit să ceară unui sclav să-l înjunghie pentru a nu fi luat prizonier, că încerca degeaba să se otrăvească. La fel cu microbii din spitale. Se călesc în fiecare zi, prin bunăvoința directorilor care nu vor să-și piardă scaunele, până devin de nestăpânit. Nu mor, micuții. Murim noi în locul lor. Dar, firește, din cauza microbilor pe care îi avem de-acasă. Măi, să fie!

Problemele din sistemul ieșean
Nu vrem să fim acuzați de medici că suntem răuvoitori, așa că vom prezenta și partea plină a paharului. Dar pe urmă, o să-i rugăm, dacă sunteți și dumneavoastră de acord, să ne răspundă la câteva întrebări.

Să nu faci rău
Procentual, Iașul se află pe locul patru pe țară în privința incidenței infecțiilor nozocomiale, ca procent, adică. Asta e bine, și vorbind de cifrele absolute veți vedea că chiar așa e. În 2014, la Iași s-au înregistrat oficial 1.738 de cazuri, față de 2.611 la București. Dacă la un oraș de șase ori mai mare decât Iașul, București raportează doar cu 50% mai multe cazuri de infecții nozocomiale, înseamnă că ai lor mint mai mult decât ai noștri. Medicii își țin mai bine minte jurământul lui Hipocrate, cu al său „primum non nocere” – „în primul rând, să nu faci rău”. Iar ascunzând adevărul, numai bine nu faci.

Nelămuriri
Asta e de bine. Dar noi avem niște nelămuriri. La Iași, ordinea cazurilor recunoscute de infecții nozocomiale este: chirurgie, terapie intensivă, urologie. Astea sunt secțiile, în această ordine, în care se întâlnesc cel mai des. „Standardul” european este: neurologie, pneumologie, chirurgie. Pacienții noștri se îmbolnăvesc mai ales acolo unde ar trebui să fie curat ca lacrima și unde viața lor atârnă de un fir de păr. De ce?

Bătaie de joc
Dacă media Iașului este în jurul a 1% cazuri de infecții nozocomiale, Maternitatea „Elena Doamna” bate orice record german sau austriac: 0,35%. Adică un spital pe care viitoarele mame îl ocolesc cât pot, în care în fiecare an apare cel puțin un caz de malpraxis strigător la cer, unde nu s-a mai investit nimic de ani de zile decât în schimbarea varului de pe pereți, stă mai bine decât oricare altul din Iași? Cum asta?

Contradicție
Că tot vorbeam de maternități, acum un an, reprezentanții „Cuza Vodă” explicau infecțiile nozocomiale prin igiena precară a mamelor internate, 80% dintre ele fiind purtătoare al celebrului stafilococ auriu. Recent, când s-a prezentat raportul pe 2015 al Direcției de Sănătate Publică, aceiași reprezentanți ziceau că, grație renovării maternității și, mai ales a secției de neonatologie, numărul infecțiilor nozocomiale a scăzut. Stop cadru! Păi, dacă 80% din mame colcăiau de microbi înainte, înseamnă că efectul renovării e minim, considerând că toți stafilococii din spital au fost uciși, ceea ce știe orice medic că este imposibil. Ar fi trebuit ca scăderea, dacă există, să fi fost insignifiantă. Sau, subit, viitoarele mame vin la maternitate gata dezinfectate, spălate, apretate și călcate, după cum ziceam mai sus? Statisticile europene susțin că doar o cincime din cazurile de infecții nozocomiale pot fi evitate prin măsuri de igienă a pacientului. Deci, de ce scăderea se explică prin renovarea maternității, câtă vreme nu mediul spitalicesc, ci pacientele erau de vină?

Cifre
A, apropo de stafilococul auriu. Statistic, doar 30% din populație este purtătoare. Cum de, în maternitățile ieșene, procentul ajunge la 80%? Apropo, din nou: în Uniunea Europeană, rata infecțiilor cu stafilococ auriu din totalul infecțiilor nozocomiale este de 5%. La noi, se scrie cu două cifre. De ce oare? Dar nu băgați iar povestea că pacienții nu se spală sau faza cu Ceaușescu…