Pe măsură ce omul înaintează în vârstă, el tinde să idealizeze trecutul. De preferat al lui. Ați auzit de o mie de ori până acum expresia „pe vremea mea…”. Pe vremea fiecăruia era altfel, neapărat mai bine. Oamenii erau mai civilizați, copiii mai ascultători, mâncarea mai bună și tot așa. Și grecii antici credeau că lumea lor, aia antică, era mai degenerată decât generațile anterioare, iar romanii din timpul Imperiului vorbeau de virtuțile celor care clădiseră Republica. Că de fapt, omul privește cu nostalgie spre propria tinerețe, e altă discuție. La urma urmei, dacă fiecare generație ar fi cu atât mai bună cu cât e mai veche, ar însemna ca bunicu’ să nu se fi îmbătat niciodată la cârciuma lui Ițic, iar bunica să nu se fi uitat niciodată cu jind la nea Vasile, gospodarul satului.

Peşteră confort III
Cert este că, într-adevăr, lumea se schimbă. Radical chiar, de la o generație la alta. Dacă nu s-ar întâmpla așa, am locui încă în peșteri confort III, am vâna mamuți, iar vegetarienii și-ar face shopping-ul căutând rădăcini de brusture prin poieni. Se schimbă până și lucrurile pe care le-am considera imuabile, care țin de însăși condiția noastră umană. Adolescenții de acum nu mai iubesc cum iubeam noi, care la rândul nostru nu iubeam cum au iubit părinții. Bine, fluturii în stomac sunt probabil aceiași, dar se concretizează altfel.

Variante clasice
Acum 20 de ani, dacă voiai să-ți găsești o prietenă, aveai câteva variante standard, aproape aceleași ca cele de acum 40 de ani. Primul cerc al căutării erau colegele. Riscant, dacă se rupea relația, că trebuia să o suporți pe gagica respectivă în continuare, fie și doar ca simplă colegă. A doua variantă, colegele din alte clase, pe care le puteai agăța la o țigară în spatele școlii. Cât se „poștea” o țigară, aveai timp să schimbi câteva vorbe și să iei chiar un număr de telefon. Fix, firește. Dacă nu fumai, exista varianta surorii unui coleg sau a prietenei prietenei lui, pentru că nu puteai sta ca popândăul în grupul de fumători ca să încerci să agăți. Tocilarii aveau la dispoziție biblioteca, cea mai simplă metodă fiind cea a bilețelului lăsat pe masa de la sala de lectură a fetei interesante. Bilețel prin care îi propuneai un film la cinema. Nu unul cu Silvester Stallone sau Bruce Lee, în orice caz.

La mica publicitate
Discoteca sau bairamul organizat de ziua vreunui prieten erau ocaziile ideale pentru a agăța o fată. Cei care habar n-aveau să danseze aveau șansa unui blues, în timpul căruia se puteau solicita toate detaliile necesare unei întâlniri. O perioadă de glorie au cunoscut, până spre jumătatea anilor 2000, anunțurile din ziare, iar un cotidian local specializat în mica publicitate avea pagini întregi cu anunțuri matrimoniale. Majoritatea se încheiau cu ceva de genul „te aștept la ora H, în locul Y, cu ziarul în mână”. Nu ne întrebați care era eficiența sistemului. Nu cunoaștem niciun cuplu care să se fi cunoscut în acest mod. Dar poate că nu avem noi destui prieteni. Știm însă pe cineva care și-a cunoscut nevasta la biserică, dar individul chiar a avut baftă, găsind o fată „de viață”, cu care și-a pus pirostriile după ani buni de „trăire în păcat”.

Matrimoniale online
Toate aceste rețete funcționează și acum, dar majoritatea sunt folosite rar și foarte rar în căutarea prieteniei. Câți mai merg la bibliotecă, în speranța că într-o zi vor găsi o fată simpatică, în condițiile în care ai internet oriunde te-ai afla? În anii ’90, internetul era o raritate, iar site-urile de socializare, inexistente. Google s-a înființat abia în 1998, iar consacrarea lui ca motor de căutare a venit după 2000. Până atunci, intrai pe un site doar dacă îi știai adresa exactă. Agățarea pe net a trecut prin două etape. În prima, au apărut site-urile de matrimoniale. Un fel de a spune matrimoniale, pentru că majoritatea intermediau întâlniri care nu aveau ca scop căsătoria, ci distracția, pur și simplu. Asta se întâmpla acum vreo zece ani, când existau și site-uri de chat, copiate după străvechiul MIRC. Care de altfel mai este folosit și astăzi.

Instrumentul FB
Site-urile de matrimoniale au intrat însă în ultimii ani în criză, din cauza unuia, Zuckerberg, care n-a avut altă treabă decât să inventeze Facebook-ul. Site-uri de socializare existau și înainte vreme, cum erau Hi5 sau Twoo, dar nu au avut nici pe departe succesul Facebook. Care, pe lângă aflarea de informații și comunicarea lor mai departe, a devenit principala modalitate de agățat din zilele noastre. Nimic mai simplu decât să intri într-un grup și să iei utilizatoarele la rând, în căutarea uneia care să stea suficient de aproape ca să merite efortul. Dacă te întreabă cineva ceva, spui că discuți cu un coleg de serviciu și gata. Pe Facebook stă toată lumea, la urma urmei și nu te vede nimeni că umbli după fete, de fapt.

Dating online
Și chiar dacă te vede, lucrurile sunt percepute altfel decât acum 20 de ani. Problema a fost studiată în amănunt în Vest, unde legătura între om și internet este încă mai strânsă decât la noi. Acum 15 de ani, aproape 30% dintre oameni spuneau că cei care folosesc internetul pentru a agăța sunt niștre frustrați disperați. Procentul a scăzut la doar 20%, în timp ce „dating-ul online” este acceptat de 60% dintre repondenți. O treime dintre cei care agață pe net au între 18 și 35 de ani, dar alte două treimi sunt maturi, care nu găsesc în cercul imediat de prieteni și colegi pe cineva potrivit și nici nu au timp să caute „pe viu”. Bine, între noi fie vorba, o treime din „agațamentele” de pe net nu se concretizează într-o întâlnire propriu-zisă. Am devenit atât de legați de internet, încât am ajuns să fim mulțumiți cu o relație virtuală. Iar asta a cam început să-i îngrijoreze pe sociologi, care vorbesc deja de o alienare sau cel puțin o redefinire a sentimentelor general umane. Mai ales că durata medie a unei relații se află în continuă scădere. Firesc, câtă vreme e așa de ușor să găsești alta…