Little Texas, singura bază gastronomică americană amplasată la Iaşi, a fost săptămâna asta gazda unui zaiafet culinar cu totul special. Pe baza unei invitaţii obţinute contra unui preţ piperat, clienţii au putut gusta din meniul propus de guest cheful Ioan Dan Niculescu, un meniu ce a cuprins, printre altele, muştarul şi sosul iute „Doamne fereşte”, totul fiind asezonat cu „Gramma”, vinul conversaţiei. Fiind ocupaţi cu şaorma cea de toate zilele, nu am putut fi prezenţi la eveniment, dar am surprins o discuţie între Dan Fiterman, patronul restaurantului Little Texas, şi maestrul în bucătăria mexicană, Ioan Niculescu.

Dan Fiterman: Ionuţ, a ieşit mişto seara asta mexicană. Data viitoare voi planta şi nişte cactuşi în grădină şi o să dau drumul printre mese la doi – trei coioţi, ca să fie atmosfera cât mai realistă, mă-nţelegi?
Ioan Niculescu: Super, Dane! Poate că n-ar strica să aşezi pe fiecare masă câte un pistol, în aşa fel încât clienţii să-şi poată rezolva problemele cu nota de plată faţă în faţă cu chelnerul.

Ai dreptate, a venit momentul să devenim Big Texas, să jucăm tare. Ce zici, apropo de preparatele tale, poate că ar fi cazul să venim şi cu alte oferte? Să ne gândim la ceva, tot în tonul ăsta apocaliptic, cum a fost cu „Doamne fereşte”.
Sincer, chiar am pregătite nişte reţete noi. După succesul muştarului „Doamne fereşte”, m-am gândit să creez sosul „Anafura de împărtăşanie”. Asta pentru invitaţii tăi mai speciali, un fel de mâncare talisman, care să-i ferească de ANAF.

Bun, asta o să servim duminica, când lumea e mai samariteană şi mai darnică la pungă.
Apoi, tot pentru oamenii de afaceri care au niscaiva probleme cu calculele financiare, voi pregăti un tocăniţă de-o să le lase gura apă, numită „Apocalipsa în gestiune”.

Tare! Pe asta o băgăm în meniul de cină, mai pe întuneric, să le tremure portofelele de frică.
Poate că n-ar fi rău să aşezăm pe mese, aşa, mai discret, la cine trebuie, mă-nţelegi, o altă delicatesă la care mă gândesc demult, „Spovedanie la Babacu”. De data asta, e vorba de un soi de vin, pe care îl pot furniza tot băieţii ăştia de la Gramma.

Bun, bun! Asta ca să se mai destindă atmosfera, să se mai dezlege limbile. Uite că am găsit şi-un slogan la treaba asta: In vino veritas la Little Texas!
Foarte tare. Auzi, Dane, după ce am vorbit de toate bunătăţurile astea, mi s-a cam făcut foame. N-a mai rămas nimic de la festinul de ieri?

Nimic. Domnul a dat, Domnul a luat. N-au mai rămas nici bonurile fiscale de la bacşişuri, le-a mâncat contabilul pe toate!