Lovitură grea primită de Vasile Astărăstoae din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă care a hotărât definitiv şi irevocabil că starostele UMF s-a aflat în conflict de interese în timp ce derula proiecte europene de milioane de euro prin intermediul său şi al fiicei sale. În consecinţă, directorul ANI are de gând să-i ceară lui Astărăstoae să demisioneze din funcţiile de rector al UMF Iaşi şi de preşedinte al Colegiului Medicilor din România. Cu alte cuvinte, adio comitete şi comiţii, adio coledzi. Însă lui Astărăstoae nu-i place deloc perspectiva de a rămâne pe drumuri şi încearcă o negociere cu şeful ANI, Horia Georgescu. „Bârfa de Iaşi” vă prezintă stenograma uneia dintre convorbirile purtate între cei doi.

„Vasile Astărăstoae: – Alo, domnu’ Georgescu? Astărăstoae de la Iaşi vă deranjează.

Horia Georgescu: – Bună ziua. Vreau să vă spun din capul locului că aţi cam făcut-o de oaie, domnu’ Astărăstoae.

V.A.: – Dar de ce, domnu’ director? Nu uitaţi că sunt profesor de etică medicală, nu mi-aş putea permite să mă abat de la lege nici cu un milimetru.

H.G.: – Cu un milimetru, nu, dar cu câteva sute de mii de euro, da. Puteţi să-mi spuneţi şi mie de ce v-aţi înscris împreună cu fiica dumneavoastră pe lista proiectelor europene derulate de UMF Iaşi?

V.A.: – Ei, ştiţi cum sunt copiii. Ba le e poftă de-o îngheţată, de un Porsche, de o Caraibe. Şi apoi, vă asigur, se pricepe să ruleze bani europeni, ceva de groază. Sper că aţi auzit de proiectul Shopping.

H.G.: – Da, dar am văzut că şi dumneavoastră aveţi experienţă cu moneda europeană. Aţi câştigat în 2012 câte şapte mii de euro pe lună.

V.A.: – Un mizilic, domnule. Ce, ăştia-s bani? Păi atâta câştigă un amărat de europarlamentar la Bruxelles. Şi, scuzaţi-mă, dar ăla vorbeşte doar un minut pe şedinţă, în timp ce eu clămpănesc ore întregi la simpozioane.

H.G.: – Ne pare rău, dar va trebui să cerem revocarea dumneavoastră din toate funcţiile publice pe care le deţineţi.

V.A.: – Totuşi, nu putem negocia? Doar oameni suntem.

H.G.: – Nu înţeleg cum v-ar putea trece prin cap aşa ceva. Sunt un om respectabil.

V.A.: – Hai, dom’le, mă faceţi să râd. Oi fi eu profesor de etică, dar nici aşa de bătut în cap nu sunt încât să cred orbeşte în ea. Sunt noţiuni teoretice, ce naiba! Practica ne omoară, dom’le, mai exact mal praxisu’!

H.G.: – Şi ce vreţi să-mi propuneţi, mai precis?

V.A.: – Uitaţi, îmi scot la licitaţie titlul de cetăţean de onoare al Fălticeniului şi împărţim banii.

H.G.: – Fugi, domnule, nici doi lei nu capeţi pe el.

V.A.: – Poate, dar măcar avem o bază de plecare. Ce spuneţi, vă băgaţi?”