E știut faptul că mai tânăra generație apărută după Revoluție și crescută, ca atare, în fața calculatorului este tot mai dezinteresată de ceea ce se întâmplă în lume. Că, dacă, de pildă, dacă nord-coreenii ar lansa niște bombe nucleare peste Londra, New York sau Pașcani, tinerii ar afla doar dacă vreun „friend” ar da „like” și „share” pe Facebook. Așa că, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, stimați cititori, dacă vă numărați printre aceia care încă se mai uită la televizor, care încearcă să fie la curent și care, ocazional, mai cred și în promisiunile diverșilor politicieni, atunci sunt șanse mari să vă numărați și printre aceia care au crescut cu „Mihaela”, „Miaunel și Bălănel”, „Nu zaieț pagadi” și „Sandy Bell”.
În aceste condiții, nu aveți cum să fi ratat una dintre bombele de presă ale anului, detonată zilele trecute sub forma unui anunț venit dinspre Consiliul Județean cu privire la o vizită extraordinară făcută la Iași de o delegație a celebrului și potentului Institut de Animaţie Jilin (Jilin Animation Institute, JAI) din – țineți-vă bine! – China. Știind apetitul pentru afaceri și potența pecuniară a poporului prieten și frate din estul Asiei, am început și noi să visăm cu ochii deschiși la sute de fabrici prin toată Moldova, la un aeroport cu 50 de piste de câte 10 kilometri fiecare, la autostrăzi subterane și suspendate prin toată țara și, nu în ultimul rând, la puncte de distribuție gratuită, amenajate în fiecare cartier, a celebrilor șlapi de plastic și cutiuțe cu gingseng.
Optmismul nostru a atins cote de-a dreptul paroxistice atunci când l-am auzit și pe șeful județului, Cristian Adomniței, prezentându-ne un program complex de întâlniri bilaterale și reciproc avantajoase cu poporul prieten și garantând, cu cuvântul lui de onoare, că: „Compania chineză este de talie mondială, care atinge o piaţă de desfacere mai puţin tangibilă companiilor din Iaşi”.
Extaziați de perspectiva unui astfel de boom economic de factură sino-bahluiană, am vrut să aflăm și noi mai multe despre providențialii investitori. Ne așteptam la o mega-companie care, pornind de la o afacere cu benzi desenate, să fi ajuns un fel de Coca-Cola cu tenul galben și ochii oblici, cu sute de mii de angajați și cu un portofoliu doldora de aeroporturi, autostrăzi, mall-uri, combinate… Când colo, la o simplă căutare pe Goagăl, am descoperit un fel de mini-universitate chineză cu taxă, de butic academic din zona universităților „Ștefan Lupașcu” sau „Gheorghe Zane”, cu un portofoliu de produse pe lângă care a noastră „Mihaela” e cam ceea ce e Simfonia a IX-a a lui Beethoven față de „Eu vara nu dorm”…
Înțelegem nevoia de promovare a junelui șef al județului și – pe bune! – chiar apreciem ce a făcut până acum în acest domeniu, dacă nu (încă) și în altele… Dar să prezinți niște profesori de desen demni de orele din ciclul primar drept niște investitori de talia unor Carlos Slim, Bill Gates sau Warren Buffet – parcă e prea mult. Hmmm… Să fi mers șeful județului la „cacealma”, să fi încercat un „bluf” de imagine? Noi nu prea credem. Altfel, dacă i-ar fi luat cu adevărat în serios pe „investitori”, nu i-ar fi cazat la un hotel fără locuri de parcare din buricul târgului, de-au fost nevoiți săracii asiatici să își care valizele cu șlapi, pe jos și fără ajutor, câteva sute de metri, prin Piața Unirii…
Minh Chu Nel
