Guvernul susţine că mişcorarea Taxei pe Valoarea Adăugată va ieftini produsele alimentare, va scădea evaziunea şi va impulsiona consumul. Adversarii politici consideră măsura ca fiind una pur electorală. Care e adevărul?

Că tot abia se termină Paștele, ce-ar fi să răspundeți sincer la o întrebare? Ca de exemplu, care a fost principalul subiect de discuție la masa în familie, afară de ce-a mai făcut cumătrul Vasile și fina Lucia? Nu e neapărată nevoie să aduceți și martori, vă credem pe cuvânt. La noi, ca să răspundem și noi înșine la întrebare, principalul subiect, indiferent cât de afoni ar fi fost comesenii în chestiunile economice, subiectul central a fost TVA. Scade? Cât? De când? La ce? E bine? E rău? Da’ nu se supără coana Europa? Da’ are vreo importanță dacă se supără? Și tot așa. Indiferent de sentimentele unuia sau altuia față de premierul Ponta, omul a reușit o lovitură politică: să creeze un subiect de dezbatere dincolo de eternele certuri politice și încă una dată pe terenul adversarului, reducerile de taxe și impozite fiind apanajul discursurilor liberale. Tura asta însă, subiectul a fost propus taman de stânga politică, nu impus de presiunile dreptei. Iar dreapta nu a putut să spună că e o idee proastă, ci a mârâit doar câte ceva despre oportunitate și momentul ales. Una peste alta, ce ar însemna reducerea TVA pentru noi, cei care nu candidăm la nimic și nu ne numărăm voturile nici măcar la funcția de șef de scară?

Inclusă în preţ
Între noi fie vorba, TVA e cel mai parșiv impozit cu putință. Nu te taxează că ai Merțan, nu te pune să plătești că ți-ai făcut al cincilea etaj la vilă, ci ești bun de plată pentru că ai tupeul să mănânci, să te îmbraci și să mergi cu tramvaiul. E o taxă aplicată pe tot ce se vinde sau se cumpără, iar cei mai loviți de ea sunt tocmai cei mai săraci. Pentru un om de afaceri, că plătește 20 lei sau 24,8 lei pe un kil de carne nu prea contează. Pentru cel care are o leafă de 1.000 de lei, e important. Dar e o taxă ușor de colectat pentru stat și, mai ales, nu provoacă scandal public pentru că este inclusă în preț. Cel mult, e înjurat vânzătorul, că își dă marfa prea scump, nu statul că forțează scumpirea mărfii. Când a fost înființată, în 1993, era de 18%, cât era și fostul impozit pe circulația mărfurilor. Pe urmă, prin 1995, a fost introdusă și o cotă redusă, de 9%, pentru mărfuri de strict necesitate, încercându-se astfel să se estompeze puțin caracterul ei prea puțin onest. În 1998 a crescut la 22%, respectiv 11%, iar în 2000 a scăzut la 19%, dar s-a renunțat la cota redusă. S-a revenit în 2004 la cota redusă de 9%. În 2010, în criză de bani, PDL n-a găsit altă soluție decât să o crească din nou, la 24%, desființând iar cota redusă.

A scăzut evaziunea
Și așa a rămas până în 2013, când s-a reintrodus, experimental, cota redusă de 9% pentru produsele de panificație. Era vorba de a da o mână ce ajutor săracilor. Tehnic, era vorba de fapt de un test. Care, privit reprospectiv, poate fi considerat reușit. Evaziunea fiscală în domeniu a scăzut cu 30%, zice Guvernul. Sau 20%, zic patronatele din branșă, ceea ce este enorm. Spre deosebire de inițiative similare, prețul pâinii chiar a scăzut. Până în 2013, dacă scădea TVA, prețurile rămâneau cam tot alea, pentru că producătorii preferau să-și mărească profitul. Tura asta, Guvernul a stat cu biciul pe ei, să opereze și reduceri, corespunzătoare cu scăderea TVA. A mers, iar succesul a stimulat Guvernul să extindă ideea. S-a vorbit întâi numai de reducerea TVA la carne și produsele derivate. Pe urmă, hai și la lapte. Până la urmă, s-a cam bătut în cuie: reducerea TVA la 9% pentru tot ce înseamnă alimente, începând din iunie. Pentru a răspunde unei întrebări care sigur vă stă pe buze, nu, din punct de vedere fiscal, berea nu este un aliment. Ce ar însemna totuși reducerea TVA?

Încurajarea consumului
Dacă se reușește același control ca și în cazul pâinii, pentru românul de rând va însemna o scădere semnificativă a prețurilor, ceea ce îl va încuraja să consume mai mult. Institutul Național de Statistică susține că un român mediu mănâncă lunar de 200 de lei. Fără băuturi. Grosul cheltuielilor merge pe carne și produse de panificație, urmate de lapte, legume și fructe, dar asta ne interesează mai puțin. Reducerea TVA cu 15 procente înseamnă, luând în calcul ponderile diferite ale produselor în coșul de consum, o economie lunară de 25 de lei. Pentru o familie standard de patru membri, este o economie de 100 de lei, care înseamnă bani în plus pentru haine, pantofi, cărți, filme și orice altceva. Este vorba de o consolidare a consumului, pentru că să fim realiști, doar o mică parte din acești 100 de lei vor putea merge în economii. Suntem încă prea săraci.

Un pariu câştigat
Dacă scăderea prețurilor nu va fi la fel de mare ca reducerea TVA, pentru că avem comercianți suficient de inventivi, ar rămâne oricum bani în plus în profituri. Care pot merge în investiții, ceea ce înseamnă un impact pozitiv pentru producătorii de utilaje, mașini și lăzi de plastic pentru pâine, dar și în creșteri salariale pentru angajați. Indiferent de drumul pe care îl iau profiturile, înseamnă bani mai mulți în economia reală. Bani pe care statul este chemat să-i colecteze. La reducerea TVA la pâine, evaziunea fiscală a scăzut cu 20-30%. Dacă se reușește aceeași scoatere la lumină a economiei negre, ar fi un pariu cu economia pe care toate guvernele l-au pus până acum, fără a-l putea câștiga.

Vin ungurii
Ca să fim sinceri, FMI și Comisia Europeană spun că nu le place ideea, și că estimează un impact negativ. Partea frumoasă este totuși că acest efect negativ nu a fost definit de nimeni, concret. Optimiștii pot spune că FMI și CE fac scandal din reflex, temându-se că Guvernul va pierde din încasările din TVA, fără a le putea compensa prin reducerea evaziunii fiscale. Asta rămâne de văzut. Interesant este totuși, pe linia asta, că s-ar putea ca încasările din TVA să nu scadă dramatic. Pe de o parte, banii economisiți de români vor merge în bună parte tot în consum, deci ce se pierde din TVA pe alimente, se câștigă din TVA pe pantofi. Pe de alta, reprezentanții Asociației Maghiare pentru Comerț zic că mulți unguri din zona de frontieră se gândesc deja să vină la shopping în România. E și firesc. La ei, TVA este de 27%, un nivel absolut ucigător. Cu TVA la alimente de 9% în România, avem un potențial de vreun milion de clienți noi ai supermarketurilor noastre. Deci, din nou creștere a consumului și a încasărilor din TVA.

Creştere economică
Momentul reducerii TVA pare ales destul de bine. Operarea acestei mutări fiscale de la 1 iunie lasă Guvernului șase luni, până la sfârșitul anului, pentru a estima impactul economic real. Dacă, dintr-un motiv sau altul, treaba nu merge ca lumea, lucrurile se vor opri în acest punct. Dacă totul merge cum se așteaptă, de la 1 ianuarie 2016 putem spera și la reducerea generală a TVA, la 20%. Acesta este de altfel pariul cu bătaie lungă. Reducerea TVA la 20% ar impulsiona și vânzarea de bunuri de folosință îndelungată, de la prăjitoare de pâine la automobile. Și ar marca relansarea unei creșteri economice bazată însă de această dată pe consumul intern din banii interni, nu din cei trimiși de românii plecați la muncă în străinătate. Adică, o creștere sănătoasă și stabilă.