În centrul oraşului, de mai bine de un an, cafengiii, cochetele Iaşului şi cuceritorii gelaţi au găsit un loc unde se simt bine şi unde, mai ales, pot fi văzuţi. Pe pietonalul Lăpuşneanu, vis-a-vis de anticariate, s-a deschis Mignon Cafe.

Elegantă, cu preţuri câteodată piperate, aşa cum le plac cochetelor din capitala Moldovei, cafeneaua are, totuşi, farmecul ei. Scaunele sunt comode şi te invită la stat la poveşti, cafeaua-i bună, servită cu o brioşă relativ proaspătă, iar vinul roşu sec în pahare mari te-ar mai trage să zăboveşti un pic. Servirea e ireproşabilă, unii dintre Mihaii care servesc chiar zâmbesc sincer când vin cu nota de plată (bine, zâmbetul poate fi şi din cauza notei în sine), iar produsele de patiserie sunt de cele mai multe ori şi colorate, şi gustoase.

Problema este că tu, doamnă sau domnișoară fiind, cu greu te poţi simţi bine într-un astfel de mediu. Nu-i nimic ostil, după cum vă puteţi convinge şi singuri, nu-i un local interzis femeilor, nu-ţi cere nimeni buletinul la intrare. Dar părerea noastră sinceră este că până şi de-trei-ori-femeia-Mihaela-Tatu s-ar simţi ruşinată şi-ar pleca pudica-i tâmplă la văzul celor petrecute aici. Pesemne că în spatele cafenelei o fi vreun salon de ceruire şi înfrumuseţare pentru cei nedotaţi în mod natural cu aceste calităţi, pentru că unii dintre cei care-ţi zâmbesc atunci când se prezintă regulamentar cu nota de plată, îmbrăcaţi corespunzător, ar pune în umbră şi pe cei mai travestiţi dintre travestiţi.

Sprâncene pensate de te-nţepi în arcuiala din mijloc, pomadă olfactiv deranjantă-n păr şi parfumul la kil se pare că sunt criteriile standard de angajare la Mignon. Unde mai pui că, în numeroasele noastre peregrinări prin centrul istoric al Iaşului, n-am văzut roind în jurul meselor nicio chelneriţă, semn de profundă discriminare de gen.

Oare, dacă anunţăm abilitaţii că sprâncenele Mihailor sunt prea pensate, ne acuză şi pe noi cineva de discriminare?

Minion Iliescu