Liberali din toată ţara s-au reunit la Bucureşti, într-un miting ce s-a dorit impresionant prin numărul de participanţi preconizat de organizatori, dar care nu a reuşit să adune mai mult de 10 – 15.000 de entuziaşti. Derizoriul e cu atât mai semnificativ cu cât a fost vorba de prezentarea oficială a premierului Cioloş drept vârf de lance a PNL la alegerile din decembrie. Iaşul a fost reprezentat la manifestare de o delegaţie condusă de Teofil Bălteanu şi din care nu au lipsit candidaţii la fotoliile parlamentare, mai ales Mihaela Popa, care tremură de nerăbdare să mai ponteze un mandat legislativ. Fofilaţi prin mulţime, am surprins un dialog între cei doi fruntaşi PNL.
Teofil Bălteanu: Ei, ce zici, Mihaela, e tare frumos Bucureştiul, nu-i aşa? Ia uite ce de-a oameni pe străzi, atmosferă de metropolă, ce mai! Mai stau un pic şi mă duc să iau din maşină câteva baxuri de aspirine de pe stocul farmaciilor mele, măcar să fac şi-o afacere, dacă tot am venit la Capitală.
Mihaela Popa: Foarte bine, nea Teofile, e bine să demonstraţi pragmatismul liberal prin tot ceea ce faceţi. Când o să înceapă să vorbească Cioloş de la tribună, sigur vor apărea durerile de cap în rândul mulţimii.
Corect. Bine ar fi dacă ne-am organiza şi noi puţin. Nu ştiu ce tot are Bodea, se agită ca un copil scăpat prin magazinul de jucării. Eu îl înţeleg că abia aşteaptă să lanseze avioane de la tribuna parlamentului, dar parcă e prea excitat. Chiar, să scot din portbagaj şi ceaiurile alea de tei, văd că e nevoie.
Aveți dreptate, mi-e cam ruşine de cum se manifestă colegii din delegaţie. Tropăie, bat din palme, râd cu gura până la urechi, fac selfie, de parcă zici că-s la festivalul berii şi abia aşteaptă să vină Fuego pe scenă.
Lasă că apare Cioloş şi le taie elanul. Omul ăsta e moartea pasiunii, zău aşa. E clar, PNL are nevoie de un zvâc, de o scânteie. Apropo, unde e doamna Scântei?
S-a dus până în Bucur Obor să facă nişte cumpărături. Dar se întoarce ea, nu o pierdem pe aici. E foarte atentă la trenurile care vin şi pleacă spre Parlament, staţi liniştit.
Cum, face cumpărături la Bucur Oborul proletar? Dar nu putea şi ea să se ducă la un mall, la vreun magazin select de pe Calea Victoriei?
Ei, ştiţi cum e, un exerciţiu de umilinţă nu strică nimănui. În loc să dea acatiste la biserică, să le plătească popilor, ea aşa face penitenţă: cumpărându-şi eşarfe şi blugi din bazar. Eu cum îndur şi ronţăi seminţe de răsărită, când puteam să pap un ecler la Lido? Asta-i pocăinţa noastră!