Miştocăreala ieftină brevetată de doamna senator a atins cote incredibile. E genul de impostură a unui politician ce ar trebui predată la Facultatea de Ştiinţe Politice. Vă spunem doar atât: citiţi şi judecaţi singuri.

V-am spus vreodată de ce ne plac ungurii? Dom’le, da’ ne plac mai ceva ca Burebista, Iancu de Hunedoara și regele Ferdinand la un loc. Hai să vă spunem. Ne plac pentru că au un singur partid. Uniunea lor amețită. Mă rog, mai au și un fel de Partid Civic, dar nici ei nu-l prea votează, așa că nu se pune. Ideea este că să vrea să fugă din Uniune ca să prindă un locșor călduț altundeva și n-au unde. Ca Adam, săracul. Ar fi sărit el gardul la vecina, ca orice bărbat, dar de unde vecină? Că Eva era singura gagică disponibilă.

De-aia ne și enervăm uneori. Ok, politica este o fată mai ușurică, mai suplă, ca să ne exprimăm elegant. Dar unii/unele o calcă și o flocăie de zici că-i viol, nu dragoste pe bani. De exemplu, și cu asta o să vă ținem ocupați în continuare, vă dăm un model clar şi clasic de profitor politic care-şi schimbă poziţia în funcţie de cum bate vântul. Numele său e Mihaela Popa, actual senator PNL. Dar mai bine să exemplificăm:

”Unde Sunt Liberalii?”
Februarie 2011. ”Unde Sunt Liberalii?”, întreba senatoarea PDL pe atunci, Mihaela Popa. Făcea mișto de proaspăta USL. Dădea ea de înțeles că liberalii au fost de-acum înghițiți de PSD, în loc să ”susțină alături de noi (PDL, adică) aceste valori, să suțină IMM-urile, progresul, competitivitatea, tinerii, libertatea de exprimare și, nu în ultimul rând, reforma și modernizarea statului de drept”. Mama lor de liberali, cum trădau ei idealurile dreptei, pe care doar PDL, cu Mihaela în frunte, se mai dădea peste cap să le apere! Dar, a trecut timpul și lumea a început să spună că Popa ar cam vrea să se reprofileze politic. Deh, în 2011 era deja clar pentru oricine că la viitoarele alegeri PDL o să și-o ia urât, cu tot cu idealurile lor. Totuși…

Alba-neagra
Martie 2012: ”Opriți zvonurile mincinoase: rămân în PDL și îl susțin pe premierul Mihai Răzvan Ungureanu. Dacă pleacă Blaga, mă mai gândesc. Îl susțin pe MRU și susțin proiectele Iașului”. Frumos! Așa da! Împreună până la capăt! Să se dărâme lumea, rămânem fideli principiilor și idealurilor! Sau nu?

Aprilie 2012. Mihaela demisionează din funcția de vicepreședinte al PDL, rămânând simplu membru. Idealurile rămân însă idealuri: ”Până în ultima zi de legislatură îl voi susține pe MRU. Nu am avut discuții cu USL, nu m-au contactat”. Mda, a uitat totuși să spună la a cui legislatură se referea. Pentru că…

Tot aprilie 2012, da’ mai încolo. Deși fidelă PDL, deși nu o căutase nimeni din USL, Popa demisionează de la democrați și trece la liberali. Ba mai face și mișto de MRU, căruia îi ridicase osanale până de curând: ”M-am dus în partidul lui MRU, pentru că așa cum spune dânsul, este în continuare membru al PNL”.

Multă ipocrizie
Aprilie 2012, da’ la sfârșitul lunii. MRU cere încrederea Parlamentului în Guvernul său. Țeapă, că parlamentarii l-au picat. Și cu votul Mihaelei. Aceeași care spunea că îi va rămâne alături până la sfârșitul legislaturii. La a lui pare că se referea, până la urmă.

Mai 2012, tot final de lună. Să dai cu basca de pământ și mai multe nu: ”Dacă nu ar fi existat traseismul politic, dv. (MRU, adică) nu ați fi ajuns prim-ministru”. Nici nu i se uscase bine Mihaelei semnătura pe demisia din PDL și pe adeziunea la PNL. Vorba românului, însă: gura păcătosului adevăr grăiește. Dacă nu era traseismul de care vorbea, nici Mihaela nu devenea senator din partea PNL. Nu că ne-ar fi simpatici democrat-liberalii, dar măcar Teodor Baconschi a rămas alături de PDL și și-a frânt gâtul politic alături de el. Ei, și după imnuri de slavă pe care Popa le-a ridicat PDL, au urmat altele, închinate USL. Nu detaliem, că iar ne enervăm și rupem basca.

Înc-o răsucire
Juma’ de februarie, anul ăsta. Ce-i al ei, e al ei. Îi plac miștocărelile și acronimele. De la ”Unde Sunt Liberalii”, Mihaela a trecut voios la compararea ideii politice a lui Ponta, USD, cu valuta americană – ”United States Dollar”. Și, în fața liberalilor care se pregăteau să-și aleagă șeful la filiala municipală, s-a apucat să spună că ”Un USD = 3 lei. USD este în scădere, la Iași și în toată țara”. Brava! Subtil! Frumos! N-a tras-o nimeni de mânecă să-i spună că USL nu era încă ruptă. Oficial, PNL era încă în aceeași șalupă cu PSD. Dimpotrivă, toată lumea a aplaudat-o. Mda, fideliatea în politică, ce să zicem?…

Dar cât pe-aci să dăm iar cu basca de pământ la ultima postare pe blog a doamnei senatoare. După ce PNL a ieşit din USL, uitaţi ce-a scris doamna senator: ”Este loc pentru o construcție puternică de dreapta”. Spre binele dreptei românești, sperăm că nimeni din PDL n-a citit postarea. Că pe ăștia i-a scuipat în freză și a fugit. Nici din PMP, că acolo sunt mulți din foștii ei colegi din PDL. Nici din Forţa Civică, că partidul ăla e condus de MRU, pe care l-a înjunghiat pe la spate și l-a luat la mișto. Oare mai există partide de dreapta pe care să nu le fi trădat în vreun fel? A, da, ungurii, că de la ei plecasem. Astora încă nu le-a făcut declarații de dragoste. Și nici nu i-a înjurat.