Am scris două texte zilele astea! Aplauze, ceva? Am spălat vasele de trei ori săptămâna asta, chiar dacă nu era nevoie decât de două! Tribunele în picioare, cumva? Ba am făcut și un pește prăjit de Bunavestire și am dat cu aspiratorul prin casă. Cum, niciun fel de ovații entuziaste? Curios… Am fi putut pune rămășag că o să cădeți pe spate pentru faptul că ne-am făcut treaba la redacție și minimul acceptabil acasă. Unii gândesc probabil că merită statuie pentru nimic altceva decât simplul fapt că-și fac treaba pentru care sunt plătiți. Altfel nu ne explicăm entuziasmul unei doamne senator de a cere aplauze din toate părțile pentru că a votat, alături de 78 de colegi în favoarea cererii procurorilor de a li se permite arestarea preventivă a lui Dan Șova, senator și fost ministru.

Normalitate
Cum să fim noi mai clari? Dacă un primar astupă gropile apărute peste iarnă în asfalt nu se poate aștepta nici măcar la un „mulțumesc” din vârful buzelor din partea alegătorilor. Nu face altceva decât să-și mențină localitatea pe care o păstorește în stare de funcționare. Scapă de înjurături, dar nu merită aplauze. A, dacă tocește holurile Palatului Victoria și face rost de-un ban în plus și, pe lângă astuparea gropilor mai și asfaltează niște străzi până atunci desfundate, e altceva. Se cheamă că a făcut ceva în plus față de fișa postului. Dacă vreți, aplaudați-l. Dacă locuiți pe una din străzile respective, aveți un motiv în plus să-l și votați.

Conjunctură
Senatoarea de care vom vorbi, Mihaela Popa, a beneficiat de o conjunctură fericită. Iașul are șapte senatori, chemați deunăzi să voteze pro sau contra arestării lui Șova. Dumitru Oprea și Varujan Vosganian au lipsit. Ionel Agrigoroaei avea propriul proces în respectiva zi, a plecat la instanță, s-a întors, dar deja se votase, spune el. Sorin Lazăr și Florin Constantinescu au votat împotriva reținerii lui Șova. Marin Burlea n-a zis cum a votat și nici nu a fost prins într-o poză clară. Singura care a arătat către camerele de luat vederi culoarea bilelor pe care le introducea în urne a fost Mihaela Popa. Doamna senator spusese dinainte că va vota pentru arestarea lui Șova. De altfel, la PNL fiind, cam așa ar fi și trebuit să facă, pentru a nu supăra conducerea partidului. Ar fi fost și culmea ca singurul senator pe care-l mai are PNL la Iași să voteze în afara liniei ordonate de la centru.

În linia partidului
Pe scurt, membră a PNL fiind, Popa a votat așa cum partidul pe care îl reprezintă anunțase că vor face senatorii săi. Ca senator, a fost prezentă în sală și a votat, deci și-a îndeplinit datoria față de alegătorii săi. Ca membru PNL, a votat „pentru”, deci și-a îndeplinit datoria față de partid. Exact ce ziceam mai sus, dând exemplul primarului care doar astupă gropi sau mai și asfaltează în plus. Cu alte cuvinte, a făcut exact ce era de așteptat să facă.

Lauda de sine
Totuși, oleacă înainte de vot, a început să anunțe în stânga și-n dreapta cum va vota. Cel mai la îndemână mijloc de comunicare este acum Facebookul, așa că toți prietenii care i-au intrat pe pagina personală sau pe cea oficială, de politician, că are două, au aflat că va fi soldat disciplinat al partidului. De pe site-ul personal nu au putut afla nimic, că ăla e suspendat. În ziua votului, a anunțat iarăși cum va vota. Asta, de dimineață, să nu fie discuții. Probabil că a aflat și Șova de îndârjirea senatoarei ieșene și de-aia s-a lăsat miruit. Și-o fi zis că numai Dumnezeu îl mai poate păzi de zelul justițiar al Mihaelei Popa. După vot, dezlănțuire totală. Pe contul senatoarei apare o preluare de pe un blog ieșean, care comenta acid rezultatul votului. După o oră și 9 minute, se anunță că Popa a fost singurul senator care a votat arestarea. După încă un sfert de oră, preia o distribuire, o comentează și își pune și poza la ea, cu mâinile deasupra urnelor de vot, cu bilele la vedere. După încă 46 de minute, postează aceeași poză, mare și frumoasă. A doua zi, o preluare după un ziar local, în care era citată și tot așa.

Fără zgomot
Bine, doamna senator, vă credem. Ați votat contra inamicului politic. Și? Păi, faza asta o face orice parlamentar, cu orice prilej, fără să se laude, că doar de aia e acolo. Parcă n-am auzit-o pe doamna Popa să anunțe cu o zi înainte că va vota împotriva lui Vosganian, coleg de partid, tot fost ministru și tot cu probleme, doar că de sute de milioane, nu ca tinerelul Șova. La momentul respectiv, PNL nu știa cum să ocolească mai elegant subiectul. Popa a votat tot pentru arestare, dar mult mai discret decât acum. Și atunci, și acum, împricinatul a rămas să fie cercetat în stare de libertate, că până la urmă, asta era toată miza mare și lată a votului: îl luăm sau îl chemăm de-acasă când mai avem niște întrebări pentru el?

Interesul poartă fesul
Pe undeva, ne amuză zelul ăsta justițiar și disciplina de partid afișată de senatoarea noastră. Parcă mai ieri un ieșean era prim-ministru, pus de PDL, iar Popa, pe atunci membră a partidului lui Boc, îi declara lui Mihai Răzvan Ungureanu fidelitate maximă și eternă. La puțin timp, la prima moțiune de cenzură, Mihai Răzvan Ungureanu își pierdea funcția, iar PDL trecea în opoziție. „Opriți zvonurile!”, striga Popa, susținând că nu va pleca din partid niciodată, deși vuia târgul. După nici o lună, trecea discret la PNL. De, veneau alegerile și era clar că PDL o să și-o ia urât de tot. Trecerea la PNL îi asigura prezența între candidații USL și un nou mandat de senator, că lumea nu mai puea vota cu PDL nici bătută. Cum e cu fidelitatea? Totul până la fotoliul propriu, nu?