Candidat al USR Iaşi pentru Camera Deputaţilor, Mihai Lupu este un personaj discret, avocat de felul său, dar şi cercetător pe la Academia Română. Prin urmare, avem de-a face cu un tip studios, care pare a prefera buchea cărţii. De altfel, dacă ne uităm bine pe tabloul candidaturilor celor de la Pentru Iaşi, putem trage concluzia că domnişoara Cosette a fost adusă special pentru a mai pigmenta mohorala intelectuală a echipei de bărbaţi condusă de Andrei Postolache. Cum n-am mai intrat niciodată în jurnalul unui cercetător ştiinţific, ne-am gândit că acum ar fi momentul ideal pentru o astfel de incursiune.

• Mai sunt doar vreo două săptămâni până la alegeri şi eu încă n-am definitivat planul de mesaje pe care să le transmit publicului. Procesul e mai laborios decât mă aşteptam. Ce-i drept, dacă la început eram incitat de posibilitatea oferită de a susţine prelegeri în faţa unei audienţe pestriţe, acum realizez cât de dificil este acest demers. Experienţa de la alegerile locale nu mi-a folosit la nimic, dimpotrivă, m-a bulversat mai tare. Încă lucrez la identificarea profilului ideal de alegător căruia să-i expun tezele mele despre fundamentul vieţii social-economice, începând cu întrebări simple pe care ni le punem cu toţii, de la „Cine sunt?”, „Ce vreau?” şi „Încotro mă îndrept?” până la cele mai complexe, de pildă “Cum pot trăi cu nouă sute de lei salariu pe lună?” Da, trebuie lucrat mai intens la elaborarea unei lucrări cu o ţinută ştiinţifică decentă, care să reflecte toate procesele definitorii ale unei societăţi în derivă. Sper ca până în decembrie 2020 să o finalizez, în aşa fel încât să fie un instrument util de lucru pentru USR. Nu-i nimic, vom salva România mai târziu, dar măcar ştim despre ce vorbim.
• Cosette mă cam enervează. Nu ştiu a cui a fost ideea aducerii sale în gaşca noastră, probabil a lui Clotilde, să aibă cu cine să bârfească la o cafea. Ne simţeam atât de bine în tăcerea noastră tocilară, de bărbaţi interiorizaţi în hard discurile noastre doldora de informaţii şi, iată, ne-am pomenit cu blonda asta gureşă şi, ce e mai rău, şi cam sexoasă. Adică suficient cât să ne perturbe de la gândurile noastre de salvare a României. Am văzut afişul ăla cu Dan Lungu cum stă trist alături de Cosette, ba parcă i s-au şi aburit ochelarii în preajma ei. Dacă intrăm amândoi în Parlament, sper să stea în banca ei, împreună cu Clotilde, eu n-o să o bag în seamă. Nici dacă o să-mi spună că penarul meu e mai frumos sau o să mă roage să-i împrumut stiloul chinezesc, na!