Nu o să ne apucăm și noi, în plină criză a numirii procurorilor, să ne dăm cu părerea și cu profeția despre iminenta spargere a USL. Există destui ciuvici, tatoi, seresei și cornelnistorești prin țara asta care să explice de ce se (va) rupe PSD de PNL (în fine, plus PC) ca să nu ne mai facem și noi de pomină.
Totuși, nu putem rămâne indiferenți când vedem că unul dintre personajele noastre preferate jocă, fără voia lui, unul dintre rolurile principale într-un mecanism politic pe care l-am mai văzut în vremea guvernării Alianței DA, adică a lui Tăriceanu, și care, ca și atunci, riscă să se transforme în încă o cazma băgată în momântul USL. De senatorul liberal de Răducăneni, Tomești și Colțu Cornii e vorba, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, care, în ciuda aspectului hirsut și a numeroaselor povestiri despre isprăvile sale de cearceaf, rămâne – pardon de expresie! – tot mai impotent în materie de atribuții. Prin același algoritm care a făcut ca taman ministrul Transporturilor, colegul liberal Relu Fenechiu, să cedeze taman partea bănoasă – autostrăzile – către un minister condus de un PSD-ist, iată că și Vosganian a trebuit să renunțe la „partea leului” în favoarea Ministerului Energiei al lui Constantin Niță, un barosan social-democrat de Brașov, dar cu origini sănătoase pe lângă Pașcani, la Miroslovești. Iar când vorbim de „partea leului”, ne referim la leul greu și foarte greu, adică la muntele de euro reprezentat de Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie care, prin Ordonanță de Guvern – a se citi „din pixul lui Victor Ponta” –, va trece la ministerul lui Niță. Pentru cine a deschis televizorul ceva mai târziu, OPSPI e structura aceea care s-a făcut de râs în cazul vânzării Oltchim către investitorul strategic cunoscut și ca „domnu’ Dan” și care, printre multe altele, are un cuvânt de spus în ceea ce privește „buticuri” ca Romgaz, Termoelectrica, Hidroelectrica, E.ON sau OMV Petrom. Oricum, ca să nu rămână chiar cu mâna goală, lui Vosganian i s-a mai lăsat, de formă, oarece fabrici de arme și hale goale de mașini, precum și celebra companie de ceaiuri medicinale „Plafar”.
Naiv sau social-democrat fanatic să fii și nu ai cum să negi că, în aceste condiții, ministerul lui Vosganian este și „al Economiei” doar cu numele. Cel puțin la fel de neinformat trebuie să fii ca să crezi că armeanul, dar și ceilalți liberali, vor trece fără ranchiună peste castrarea ministerului. Până una, alta, însă, adică până la un război pe față și fără menajamente între liberali și social-democrați, noi zicem că ar fi păcat ca liricul Vosganian să se arunce în brațele disperării. Iată de ce, fiindcă îl stimăm așa cum merită și pentru că, nu vă ascundem, ne e simpatic, îi oferim câteva sfaturi ministrului, ca să își mai umple timpul și ca să salveze aparențele.
Dacă tot a rămas doar cu buruienile de la „Plafar”, atunci ar putea măcar să le rebrenduiască, asta ca să le dea o aparență academică mai potrivită cu statutul său de scriitor de succes și pianist de ocazie. De exemplu, prin ordin de ministru, Vosganian ar putea impune ca mușețelul să nu mai poată fi vândut și folosit decât sub numele din manualele de botanică, de „Matricaria chamomilla”; la fel, nu puteți să nu fiți de acord că „Achillea millefolium” are altă prestanță decât „coada șoricelului”. De asemenea, ca virtuoz în mânuirea limbii (nu vă gândiți la prostii!), liberalul ar putea impune fără probleme, în cazul altor buruieni, locuțiuni livrești precum „flatulența suină” ori „organul genital al femeii de etnie rromă”. În fine, funcție de atribuțiile rămase, Vosganian ar putea încerca să legalizeze consumul de marijuana. Suntem convinși că, dacă electoratul s-ar afla suficient de mult timp sub influența tetrahidrocanabinolului, atât procentele lui Vosganian, cât și cele ale PNL vor prinde aripi. Și chiar dacă nu va fi să fie așa, oricum nu îi va mai păsa nimănui…
Dana Marijuana
