Ce „Happy Hour”, „Românii au talent”, „Dansez pentru tine”, „Las Fierbinți” sau „Master Chef”? Ce Esca, ce Bănică, ce Vântu, ce Măruță? În încercarea de a doborî noi recorduri de rating și, simultan, de a atinge noi culmi ale penibilului, Pro TV a difuzat zilele trecute un interviu senzațional, incendiar și exclusiv cu – doamnelor, domnișoarelor și domnilor, stimați telespectatori – ministrul liberal al Transporturilor, Reeeluuu Feeeneeechiiiuuu!
Fiindcă mulți dintre dumnevoastră, cititorii Bârfei de Iași, sunteți oameni serioși, care au și altceva mai bun de făcut duminica dimineața în afară de a se uita la talk-show-uri cu politicieni – să facă piața, să doarmă, să se uite pe Cartoon Network etc. –, dar fiindcă știm cât sunteți de preocupați de viața și opera politicienilor de Bahlui, ne-am gândit să rezolvăm noi problema acestui deficit de informație. Vom alege doar declarațiile esențiale, într-un „best of” comprehensiv de care nici măcar măcar Mugur Ciuvică nu este în stare.
Evident, nu poate fi vorba despre afirmațiile distinsului ministru despre privatizarea CFR, salvarea locurilor de muncă, starea economiei, atragerea a 10 miliarde de euro din fonduri private în infrastructură, călătoriile „low cost” cu trenul și nici măcar despre cum „fiecare domeniu (trebuie) să fie condus de profesionişti şi nu de politruci”; în calitate de posesor de BMW, Audi și Mercedes și, mai ales, de parlamentar votat de 70% din alegătorii din colegiul său, ministrul trebuie să cunoască mai bine spinoasele probleme ale Ministerului Transporturilor și ale guvernării, în general, așa că îl credem pe cuvânt și nu intrăm în detalii.
Ceea ce ne interesează pe noi, iar asta tocmai fiindcă, pentru a rămâne la guvernare, „profesioniștii” trebuie să fie mai înainte și în stare de libertate, sunt niște mărturisiri ale ministrului cu privire la celebrul dosar „Transformatorul”, în care a fost târât de băieții cei răi de la DNA pentru „complicitate la abuz în serviciu în formă calificată şi continuată”. Ei bine, întrebat dacă nu cumva îi miroase gura a usturoi de la ospățul cu transformatoarele luate de la investitorii din Ciurea și vândute băieților cei buni de la Electrica, Fenechiu a zis cam așa: „Acum ştiţi ce se întâmplă? Niciun hoţ nu spune că a comis o faptă. Niciun infractor nu spune că a comis o faptă. Cred că nici nu are sens să mă întrebaţi. Important este să aşteptăm decizia instanţei. Eu le mulţumesc celor care au în continuare încredere în mine, pentru că până la urmă există şi oameni nevinovaţi care ajung în instanţe”. Nu contestăm valoarea meseriașilor din trustul Pro, dar, când îl întrebi pe un inculpat dacă e vinovat sau nu, ce v-ați aștepta să spună?! Iar când răspunsul e obligatoriu, și întrebarea pare de complezență. Adică, un fel de „Happy Hour”, dar pe partea politică…
Ceva mai în afara tehnicilor maieutice à la Măruță ni s-a părut întrebarea privitoare la rămânerea lui Fenechiu în Guvern; la care a răspuns: „Nu mi-a solicitat premierul Ponta niciodată demisia, pentru că dacă un premier îţi solicită demisia, nu ai alternative, trebuie să ţi-o dai. Pot mai mult decât atât să vă spun că eu cu Victor Ponta nu putem spune că am fost foarte buni prieteni, nici nu ne-am înţeles foarte bine, dar spre plăcuta mea surprindere, de când sunt membru al Guvernului, am o colaborare aş putea să-i spun impecabilă cu Victor Ponta şi nu am să-i reproşez absolut nimic. Dimpotrivă, a fost în spatele meu şi m-a ajutat în orice situaţie în care am avut nevoie de ajutor”.
Da, trebuie să recunoaștem că am observat și noi ceva: fără să băgăm mâna în foc că relația liberalului cu Ponta a fost „impecabilă”, cert e că junele premier i-a ținut spatele, cel puțin în cele enșpe rânduri când Relu fusese luat la tir de domnul prezident. Pe de altă parte, când șeful e în spatele tău, se cheamă că și tu ești în fața șefului. Ceea ce, dacă vă amintiți vorba aia proastă și dacă ne gândim că vorbim, totuși, de un fost procuror, nu-i chiar un motiv de bucurie…
Transformers
