Vine, vine, priiimăvaaaraaa, / Se așterne-n toaaatăăă țaaaraaa! / Floricele pe câmpiii, / Hai să le-adunăăăm cooopii! Da, stimați telspectatori, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vine primăvara! Păsărelele se întorc din țările calde, bursucii se trezesc din hibernare și ghioceii își arată zâmbetele de sub ultimele resturi de zăpadă! Au apărut urzicile și ștevia, gospodinele nu mai prididesc cu gătitul, iar gurmanzii își freacă mâinile de bucurie! Hormonii tropăie, fustele se scurtează, curele de slăbire funcționează, lipidele se împuținează, ocheadele devin lungi și languroase, iar gesturile curajoase! Natura renaște, viața clocotește, iar lumea întreagă e cuprinsă de elanuri adolescentine!
De-un astfel de puseu de adolescență trebuie să fi fost cuprins, zilele trecute, și șeful liberalilor ieșeni, ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a cărui exuberanță primăvăratică a erupt, în cadrul unei conferințe de presă, sub unei serii de proiecte, promisiuni, șopârle și glumițe al căror șuvoi a curs nu mai puțin de o oră. (Ceea ce, s-o recunoaștem, este o performanță notabilă până și pentru un adolescent…). Tsunamiul de fonduri, planuri, măsuri, declarații belicoase, ironii, poante și mărturisiri lansate de energicul liberal au arătat că, în ciuda programului încărcat și, cu siguranță, epuizant de la București, bravul ministru se află într-o formă fizică și mentală de invidiat, formă de care venirea primăverii este, desigur, responsabilă cel puțin în parte.
Iar exuberanța verbală – ca să nu-i zicem „logoree” -, propensiunea spre ludic, precum și agresivitatea unora dintre emanațiile ministrului nostru nu au fost singurele semne care ne-au convins că, iată, în prag de primăvară, Fenechiu trăiește o a doua adolescență. Fiindcă șeful liberal a arătat că mai are ceva în comun cu adolescenții zăpăciți de hormoni: creșterea accelerată, dar oarecum disproporționată, a diverselor părți componente. Și, așa cum la adolescenți se întâmplă ca, de pildă, urechile, nasul sau lăbile picioarelor să o ia înaintea creierului, la fel, în cazul lui Fenechiu, dimensiunile promisiunilor au luat-o cu mult, mult, mult înaintea pârghiilor politice, instrumentelor administrative și, mai ales, posibilităților financiare de a le și pune în practică. Așa se face că toate ideile lansate de-a lungul timpului, în campanii sau între acestea, de către bossul liberal s-au lungit, peste noapte, căpătând forme și dimensiuni agromegalice: pista de la Aeroport (care, oricum, nu se știe când și cum se va mai face…) a crescut cu 800 de metri, până la 3.200, șoseaua de centură mai că ajunge la Vaslui și – țineți-vă bine! – autostrada spre Ardeal a prins aripi, umflându-se cu încă vreo 80 de kilometri, până la Câmpia Turzii!
Sigur, nu te costă nimic nimic să promiți, iar orice politician cu experiență, așa cum e Fenechiu, știe că cel mai puțin riscant este să exagerezi tocmai proiectele oricum irealizabile, așa cum e Aeroportul Internațional sau autostrada spre Vest. Ba chiar se pare că, cu cât e mai umflată gogorița, cu atât ai șanse mai mari să câștigi puncte. Iată de suntem convinști că, peste o lună, două, când primăvara va triumfa definitiv, ministrul ne va prezenta, cu același aplomb, proiecte încă și mai îndrăznețe: Iașul va avea nu una, ci 3 șosele de centură concentrice, pe Bahlui vor naviga petroliere și mineraliere mai mari ca „Biruința”, iar în continuarea autostrăzii Iași-Lisabona va fi construit un viaduct de 5.000 de kilometri până la New York!
Revenind la hormoni, problema ar fi că, de la primele semne ale adolescenței până la maturitate, adolescenții au de îndurat vreo 5-6-7 ani de chin. Și nu știm dacă electoratul va avea atât de multă răbdare până ce promisiunile lui Fenechiu vor ajunge la… maturitate.
Pinnochio Corleone
