În aceste zile, în Basarabia se desfășoară o acțiune de strângere de semnături în ideea unirii cu România. Pe 5 iulie, la Chișinău va avea loc o mare adunare națională cerând același lucru. Aceasta, după o altă manifestație, pe 15 mai, la care au participat peste 25.000 de oameni.

Realegerea lui Dorin Chirtoacă în funcția de primar al capitalei Republicii Moldova, Chișinău, a reaprins discuțiile în jurul subiectului unirii Basarabiei cu România. Recunoscut ca un unionist convins, Chirtoacă este cel mai important politician de peste Prut care s-a pronunțat constant ferm în favoarea unirii. Nu cunoaștem nicio luare de poziție a sa în favoarea curentului statalist, care presupune menținerea Republicii Moldova ca stat independent. Nici măcar o declarație de conjunctură, cum se fac atâtea pentru niște voturi în plus. În Basarabia se desfășoară la această oră o acțiune de strângere de semnături în favoarea unirii cu România. Pe 5 iulie, la Chișinău va avea loc o mare adunare națională cerând același lucru. Aceasta, după o altă manifestație, pe 15 mai, la care au participat 25.000 de oameni. A fost lansată o campanie de informare cu privire la efectele pozitive ale unirii. Mai ceva ca la începutul anilor ’90, se vorbește, mai ales pe malul stâng al Prutului, de unire. Cât de serios este demersul de acum și care este diferența față de alte inițiative în aceeași direcție? Hai să vedem.

Doar în discursuri
De unirea Basarabiei cu România se vorbește de 25 de ani. Se spune că ar fi existat chiar și un proiect inițiat la Chișinău, în 1991, imediat după ce Republica Moldova s-a desprins din fosta URSS. Mircea Snegur ar fi propus liderului român de atunci, Ion Iliescu, unirea, în schimbul garantării pentru sine însuși a postului de vicepreședinte al noului stat. Oferta ar fi fost refuzată, iar ideea a dispărut. Unirea a reapărut din când în când în discursul public, mai ales în campaniile electorale de aici și de dincolo. Fie ca promisiune, din partea partidelor unioniste, fie ca amenințare, din partea celorlalte, care debitau tâmpenii de genul „dacă ne unim cu România, se întorc moșierii”, „România este un stat fascist” și altele la fel. Pe măsură ce moldovenii au început să mai scoată capul în lume, fie la studii în România, fie la muncă în Italia, au văzut că lucrurile stau altfel și că poate fi altfel și la ei.

A dispărut un miliard
Nu degeaba campania care se desfășoară acum în Basarabia este axată pe beneficiile unirii. Exact ca într-o campanie electorală, nu se spune nimic despre costurile unirii. Se spune că basarabenii vor avea parte de o justiție independentă, în contextul în care din băncile moldovene a dispărut fără urmă un miliard de dolari, 12% din PIB-ul lor. Scandalul Bancorex e minciună față de catastrofa moldoveană.

Bile albe, bile negre
Basarabenilor li se spune că leul românesc este o monedă stabilă, în condițiile în care leul moldovenesc scade față de dolar. Li se spune că una e să-ți vinzi florile sau vinul pe o piață de 4 milioane de oameni și alta, pe o piață de 24 de milioane de cumpărători. Că leafa medie va fi de 10.600 de lei moldovenești, față de 4.500 cât e acum, iar pensia va fi de 200 de euro, de 4,5 ori mai mare decât cea medie de acum. Că drumurile din România nu au gropi, iar spitalele arată ca un hotel. Nu râdeți, și ăsta e unul din mesajele campaniei. Că drumurile noastre sunt cum sunt, de multe spitale nici n-avem curajul să ne apropiem, iar cu pensia minimă de la noi, de 450 de lei mori de foame, nu se mai spune. Cum nu se spune nici că salariile sau pensiile nu ar sălta în mod automat în cazul unirii, cum nu au crescut nici în Crimeea, după ce ea a fost ocupată de ruși, deși localnicilor așa li se promisese. Dimpotrivă, mai degrabă prețurile se vor egaliza, cum s-a întâmplat în Germania de Est după unificarea din 1990 cu Republica Federală Germană, ceea ce ar duce la probleme sociale grave. Nu se spune nici că în perioada 1918-1940, Basarabia a fost tratată, în statul român, ca o provincie de mâna a doua, în care funcționarii erau „exilați” dacă se întâmpla să calce pe bec. Pe scurt, ca în orice campanie „electorală”, nu se spun multe din cele care reprezintă jumătatea goală a paharului.

Fără amăgeli
Să nu ne înțelegeți greșit. Suntem unioniști și credem că ar fi frumos să încercăm să refacem România Mare, măcar atât cât se poate din ea. Dar fără a promite ce nu se poate și fără a da naștere la așteptări nerealiste, care nu pot duce decât la dezamăgire. Mai degrabă cu un program sincer: asta avem, atât putem investi ca să vă ajutăm. Dacă vă convine, bine, dacă nu, așteptăm condiții mai favorabile.

În context electoral
Nu prea avem încredere în demersul actual în favoarea unirii, oricât de energic ar fi, din mai multe motive. În primul rând, el a apărut în contextul campaniei electorale pentru alegerile locale din Basarabia. Și la noi a fost organizat un referendum vizând componența Parlamentului, în contextul acțiunii de suspendare a unui fost președinte. Asociindu-și numele de inițiativa de micșorare a Parlamentului, Băsescu a scăpat de demitere, iar rezultatele referendumului au fost băgate la sertar imediat și uitate acolo. Dacă actuala campanie din Basarabia va continua la fel de energic și peste două – trei luni, adică după ce ecourile victoriei lui Chirtoacă se vor fi stins, mai vorbim pe tema asta.

Unire, la greu
Apoi, a mai fost o astfel de campanie în 2013, când s-au strâns semnături pentru un pachet de legi care să pregătească unirea. Ați mai auzit ceva de ea? Nici noi. În aprilie 2009, în timpul Revoluției de la Chișinău, s-a vorbit de unire. Și vorbit a rămas. Un ziarist basarabean spunea acum câțiva ani o chestie realistă. De câte ori treaba nu mai merge în Basarabia, moldoveanul își aduce aminte de varianta numită unirea cu România. Când lucrurile se așază la loc, moldoveanul redevine statalist. Ziaristul mărturisea că îi este rușine față de România pentru „pragmatismul” concetățenilor săi.

3 din 37
Pragmatism care se vede de altfel în rezultatele de ansamblu ale alegerilor locale din Republica Moldova. Partidul Liberal, pro-unionist, a câștigat alegerile în doar trei raioane: Chișinău, Nisporeni și Criuleni. Tot în trei raioane a câștigat și Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, care se află în degringoladă. Partidul Nostru, al lui Renato Usatîi, ferm anti-unionist, a câștigat 10 raioane, inclusiv al doilea mare oraș basarabean, Bălți, dar și Fălești sau Comrat. Dacă vreți, putem vorbi și de Partidul Democrat, de cel Liberal-Democrat sau de cel Socialist, dar ați prins ideea. Singurul partid declarat unionist, a câștigat abia trei centre rationale. Din 37.