Mi s-a întâmplat să cunosc persoane care la vederea unei icoane au căzut în genunchi și au mers așa, cât e biserica de lungă, până la respectiva icoană, lângă altar, pentru a o cinsti rugându-se la ea, apoi sărutând-o. Pentru acești oameni icoana înseamnă mai mult decât o bucată de lemn pictată cu un chip oarecare. Fac și eu ca răposatul Florin Zamfirescu, fondatorul ziarului „Lumina” – Dumnezeu să-l odihnească acolo unde se află! – icoana e, pentru cei care cred în ea, ca un fel de poartă stelară. Numai că prin această poartă stelară nu trec trupuri, ci suflete iar acel ceva care activează dispozitivul nu are nimic de-a face cu energia electrică, ci cu credința. În loc să bagi un cablu în priză și să formezi, ca la telefon, un număr sau o adresă, spui o rugăciune și… dintr-o dată, ai ajuns acolo. De fapt, sufletul ți-a ajuns acolo. Dar dacă nu-ți spui rugăciunea din suflet, garantat, nu te alegi cu altceva decât cu o bucată de lemn pe care o pupi în văzul lumii. Atât, și nimic mai mult!

***

Mă gândeam la toate acestea pentru că mi-a ajuns la ureche un zvon despre o acțiune organizată de Mitropolia Moldovei. Cică, pe banii acestei instituții, recent, a fost trimis în Țara Sfântă, la Ierusalim și prin împrejurimi, un grup de ziariști din Iași. Nu-i voi numi aici pe cei care s-au bucurat de această vacanță extraordinară, fiindcă printre ei sunt mulți păcătoși, faptele vorbind din plin pentru ei. Unii au furat, alții au jurat strâmb, cei mai mulți au preacurvit. Niciunul dintre ei nu e ușă de biserică și, culmea, pe niciunul dintre ei nu l-am zărit accidental în biserică sărutând o icoană! Și-atunci, care-i chichirezul de și-a făcut Mitropolia un pustiu de bine cu acești menestreli ai păcatului cu gura (a se citi audio) sau cu mâna (mă refer la scris)?!

***

Probabil că vreun popă mai sărac cu duhul de prin Palatul Mitropolitan, care e responsabil cu media, s-o fi gândit că, asigurând unor ziariști o vacanță gratuită prin locurile marcate de trecerea Mântuitorului, ar face o lucrare bună, pentru că aceștia, la rândul lor, vor scrie nișe reportaje pe care le vor difuza, la radio, sau în presa scrisă, atrăgând spre acele locuri mireni de prin grupul lor de cititori, auditori sau telespectatori. Greșit, spun eu, gândindu-mă la acel om simplu și calic, rupt de boală dar plin de speranțe, care și-a dat ultimul ban pe un acatist, la biserică! Iar din acel ban, pe seama acelui popă smintit la care mă gândesc, au mers și-au chefuit niște ciumeți prin Țara Sfântă.

***

Printre acești ciumeți… Nicolae Stache Tomescu, redactorul şef de la Radio Iași! Am promis că nu dau nume, dar în acest caz nu m-am putut abține și am făcut o excepție. De ce? Pentru că spre deosebire de ceilalți ziariști care au fost trimiși în această mocangeală pe banii Mitropoliei de patronatul lor privat, acest creștin s-a trimis singur pe sine acolo fiindcă el e mare sculă în Radio Iași, unde ia un salariu de la stat de te trec fiorii (cică ar lua peste o sută de milioane lunar!). Pe scurt, acest Tomescu a furat acest drept oricărui angajat de la radio și tare mă îndoiesc că va face vreun reportaj din plimbarea lui.

***

Mai sunt curios de un lucru: o fi verificat popa prostul dacă prin respectivul grup de ziariști nu s-a nimerit și un penticostal? Dacă ar verifica lista, s-ar putea ca Mitropolia să aibă parte de o surpriză!

***

Mare e grădina Ta, Doamne!