Adrian Mogoş

Dacă credeaţi că rechinul ‘ăl bătrîn din Baroul Iaşi, Adiţu Mogoş, va renunţa definitiv la toate funcţiile de conducere şi se va retrage definitiv acasă, la nevasta cea tânără, ca să-şi rumege în tihnă pensia grasă de fost decan, ei bine, vă înşelaţi amarnic!

Surse din anturajul avocaţilor ieşeni fideli PCR (pile, cunoştinţe şi relaţii) prin Capitală, ne-au informat, recent, că Adiţu al nostru se străduieşte de zor, noapte şi zi (n.r.: trăgând sfori şi curmeie), ca să ajungă vice la nivel naţional. Conform surselor, Mogoş dă din coate mai ceva ca un alergător de cursă lungă şi doreşte cu tot dinadinsul să tragă un scaun, din cele trei, aflate sub bucile actualilor vicepreşedinţi ai UNBR. E vorba de avocaţii Mircea Petre Stănculescu, Ionel Haşotti ori Dorin Suciu. Negru de supărare că nu mai poate candida încă o dată la şefia Baroului Iaşi şi, evident, nu mai poate împărţi caşcavalul după bunul plac, Adiţu s-a reorientat, vizând chiar fotoliul nr. 2 din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Negocierile dintre Adiţu şi mahării din Bucale sunt evident strict secrete. Dar promitem să aflăm repede ce le-a promis decanul nostru interimar acestora. UNBR reprezintă asocierea tuturor barourilor din România înfiinţate potrivit legilor privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. UNBR îşi are sediul în municipiul Bucureşti şi este succesoarea de drept a Uniunii Avocaţilor din România – UAR care şi-a încetat existenţa la data de 26 iunie 2004, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Mogoş împarte „caşcavalul” la Barou de două decenii

Chiar dacă în ultimele două decenii pe la conducerea Baroului ieşean s-au succedat şi alţi decani (n.r.: Constantin Rotaru ori Carmen  Bernic), cărţile au fost făcute în culise tot de către Adiţu Mogoş. Sub domnia lui Adiţu, Baroul a devenit o adevărată fabrică de avocaţi, în prezent numărul celor admişi în această structură depăşind 1200 de apărători. Creşterea alarmantă a numărului de membri ai Baroului într-un oraş cu puţin peste 400.000 de locuitori, i-a adus la disperare pe avocaţii cu vechi state în serviciu, care şi-au văzut ameninţate poziţiile şi influenţa.

Sub şefia lui Mogoş, toţi fiii sau fiicele unor avocaţi, judecători ori procurori, au promovat cu brio examenul de admitere în Barou, găsind la un moment dat în Adiţu o adevărată umbrelă protectoare. Această stare de fapt, i-a adus decanului multe critici vehemente însă fără folos. Aproape de fiecare dată însă, Adiţu Mogoş a susţinut, sus şi tare, că funcţia de decan nu i–a suplimentat deloc veniturile, başca i-a adus chiar şi unele necazuri. Dar ce aiurit mai crede această vrăjeală?.

„Eu am desfăşurat această activitate mai mult onorific decât financiar. Am refuzat indemnizaţia de decan. Am, mulţumesc lui Dumnezeu!, suficiente venituri ca să nu mă preocupe o indemnizaţie simbolică. Funcţia nu mi-a adus nici măcar mai mulţi clienţi. Prestaţia în instanţă şi rezultatele sunt elementul esenţial pentru clientelă”, a precizat decanul Mogoş.

Nu se ia şpagă, ci şpăgoi

Referitor la „taxa de şpagă” care se dă la admiterea în Barou, Adiţu a respins toate zvonurile şi bârfele pe această temă.

„La orice examen unde te duci se discută de şpagă. Asta cu „Şpaga în Baroul lui Mogoş“ e absolut folclor. Poate să existe o eventuală doză de subiectivism într-o altă formă, dar nu sub formă de bani. Bani se spune că se iau de fapt pentru cel care dă îndrumare, care ţine un stagiar doi ani de zile. Stagiatura la noi nu numai că se face gratuit dar trebuie şi plătit tânărul respectiv la limita venitului mediu pe economie. Sunt cinci probe, iar la fiecare probă câte doi corectori. După aceea, pentru fiecare disciplină încă doi corectori la contestaţii. Poate spune cineva că eu mă duc la toţi ăştia să le spun bagă-l pe X sau Y? În plus, toate tezele sunt securizate şi nu poţi şti cui aparţin”, conchide supărat Adiţu. Doar el ştie de ce (şi noi, şi noi).