După ce a dispărut o perioadă din lumina reflectoarelor, reculul despărţirii de producătorul Bobby Păunescu făcându-se simţit în planul imaginii, Monica Bîrlădeanu a revenit în forţă de ceva vreme, începând să fie tot mai prezentă în viaţa mondenă. Cu o nouă viaţă începută în însorita California, Monica pare să trăiască un vis american despre care aflăm mai multe din jurnalul său personal.

• Începe să mă everveze afacerea asta cu bijuterii pe care am deschis-o în Los Angeles. Multă bătaie de cap pentru te miri ce. Uneori mă simt ca negustorii de mărţişoare hand made, care îngheţau pe străzile Iaşului când eram studentă. Noroc că în California e cald şi nu există pericolul de a-ţi degera degetele încercând să plasezi vreun ineluş sau o pereche de cercei. Plus că m-am săturat să le tot port în pozele publicitare pe care le postez pe Facebook. Îmi pun câte cinşpe medalioane şi şaptezeci de brăţări şi tot degeaba, lumea nu trage la ele. Uff, Bobby iubi, unde eşti? Ce bine îmi era cu tine! Mai un film, mai un interviu, o atenţie, o măslină pe la festivaluri, n-aveam niciun stres. Te-a furat modeloaica aia de Alice Peneacă, te-a vrăjit cu ochii ăia de panteră şi gata, ţi-ai şi pus pirostriile pe cap, naivule! Te credeam minimalist, ca-n Francesca, dar nu, ţie îţi place să joci în stil mare, nu te uiţi la parale când e vorba de Alice!
• Noroc cu băieţii ăştia de la Ţiriac Auto că s-au gândit la mine şi mi-au făcut bucuria de a conduce câteva Mercedesuri absolut superbe. Bine, e vorba de o reclamă, dar important e că m-am simţit şi eu vedetă după multă vreme. E drept, uneori e frustrant să pozezi lângă nişte maşini atât de mişto, pentru că nu ştii niciodată la ce se uită bărbaţii, la picioarele tale sau la bordul sofisticat. Oricum, şedinţele foto au fost super. Simţeam că am sub mine 300 de armăsari putere, sentiment care îmi dădea nişte fantezii pe care mi-e jenă să le menţionez aici.
• Ieri s-a întâmplat o minune! În magazinul meu a intrat un foarte tare producător de la Hollywood care căuta nişte bijuterii pentru costumaţia din noul său film. Foarte emoţionată, i-am prezentat tot ceea ce aveam mai bun, convinsă că mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Tipul s-a foit vreo jumate de oră, a pus deoparte vreo douăzeci de coliere şi cincizeci de brăţări, făcându-mă să tremur la gândul că mi-am scos de un weekend în Malibu. Apoi mi-a spus că n-are cash, dar cică autograful său valorează cinci mii de dolari, aşa că şi-a lăsat semnătura pe o carte de vizită pe care mi-a strecurat-o discret în poşetă. Ce mai, sunt tare! Asta a fost prima mea investiţie în showbizul hollywoodian. Bobby, here I come!