Nu mai încape nicio îndoială, deputatul liberal de Iaşi Mugur Cozmanciuc este pe cai mari. Săptămâna trecută, acesta a fost desemnat să conducă filiala PNL a judeţului Neamţ, măcinată de scandaluri interne. Aşadar, Mugur Cozmanciuc este nevoit acum să-şi dovedească măiestria de negociator printre liberalii învolburaţi de sub Pietricica. Luându-şi în serios misiunea, deputatul ieşean a făcut o vizită rapidă în Piatra Neamţ, pentru a evalua situaţia. “Bârfa de Iaşi” a aflat ce şi-a notat deputatul Cozmanciuc în jurnalul personal.
“Am ajuns pe seară în Piatra Neamţ, oraşul de sub Tâmpa. Sau Pietricica? Am recunoscut Ozana cea frumos curgătoare. Sau Bistriţa? O fi Siretul, totuşi? Sau ăla trece doar prin Roman? Dacă trece prin Roman, n-ar trebui să treacă şi prin Piatra? Că doar sunt în acelaşi judeţ. Iată primele semne ale disensiunii politice din Neamţ. Notă: Siretul, Bistriţa şi Ozana să vină la masa negocierilor, la aceeaşi matcă liberală. Ce bine că am lucrat la Ministerul Mediului, acum îmi foloseşte bogata mea experienţă în domeniu! Mergând pe teren, am observat că există un blocaj la filiala din Bicaz. Oamenii de acolo îi spun baraj, dar eu nu cred în vorbele băştinaşilor. Notă: să nu mă las intimidat de localnici! Data viitoare, când mă întorc în Bicaz, voi elimina acel blocaj inutil. Politica liberală nemţeană trebuie fluidizată, e clar! Vreau să atrag valuri de simpatie peste liberalii din Bicaz. La fel şi în Piatra Neamţ. Cât despre Roman, ce să mai zic! Am fost acolo şi am vizitat urna de vot memorială Liviu Brătescu, cea în care se spune că au fost aruncate voturile otrăvite ale Elenei Udrea. E jale. Oamenilor le e teamă că va ieşi Udrea preşedinte, iar Romanul se va transforma într-un fel de Scorniceşti pe care-l va miştocări toată lumea. Trebuie să li-l aduc pe Johannis în suflet, altfel ne-am ras. Le-am zis că e nemţean, ca şi ei, ba e chiar pietrean. Neamţ, nemţean, pietrean, bolovan, cine mai stă să analizeze lucrurile astea? Uff, ce bine era la minister! Vântul bătea, apa curgea, păsările zburau, iaca, mâncam şi eu liniştit un codru de pâine, nici prea mare, nici prea mic, aşa, mai mediu”.
