Până mai ieri, angajatul de pe şantierele ieşean era denumit, generic, Dorel. Exact ca în reclama TV, unde un băieţandru nepriceput izbutea să provoace adevărate cataclisme după ce distrugea cablurile subterane cu lovituri de târnăcop bine plasate. Ei bine, aşa au stat lucrurile şi în dulcele târg, unde nu a existat săptămână în care să nu auzi de vreo pană de curent cauzată de salahorii de pe şantiere. Numai că, între timp, obiceiurile s-au mai schimbat. Mai nou, cei care montează piatra cubică pe Ştefan cel Mare au căpătat năravul de a scoate a doua zi cuburile aşezate meticulos cu o zi înainte, după modelul Penelopei lui Ulise, care ziua ţesea, iar noaptea destrăma toată lucrătura. Această muncă în zadar are şi o explicaţie: cuiva, nu spunem cine, persoană importantă din Primărie, nu-i place luciul pietrei cubice, aşa că a dispus reluarea lucrărilor de această dată pe banii Conestului. Iar ca totul să fie ferit de ochii lumii, extrem de cârcotaşă când vine vorba de şantiere, praf sau disconfort, scoatarea pietrei se face undercover, aşa explicându-se şi paravanul verde apărut recent pe strada I.C.Brătianu.

Alexandru Cub, istoric urban