Partidul Comunist Român moare, dar nu se predă decât în faţa marii adunări naţionale din 11 decembrie. În acea zi, cetăţeni din toate colţurile patriei sunt chemaţi să-şi aleagă demnii reprezentanţi în fruntea ţării. Filiala ieşeană a PCR a reuşit să depună la BEJ listele de candidaţi, aceştia formând o alianţă fabuloasă la nivel naţional, împreună cu forţe politice de temut, precum Partidul Forţa Pensionarilor, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor şi Partidul Comunitar din România. Odată formalităţile fiind încheiate, comuniştii ieşeni îşi pregătesc deja strategia victoriei. În acest context, am surprins o discuţie între Constantin Dascălu, liderul filialei, şi Vasile Astegăriţei, director de campanie.

Constantin Dascălu: – Tovarăşe Vasile, îmi cer scuze pentru întârziere, dar am avut o noapte cumplită. Se făcea că mă rătăcisem într-un mall, printre tot felul de inscripţii occidentale decadente. Noroc că am avut cu mine o broşură cu tezele din aprilie ale tovarăşului Ceauşescu din care am citit pe nerăsuflate până când m-am trezit din coşmar!
Vasile Astegăriţei: – Aşa e, stimate tovaraşe, duşmanul de clasă lucrează împotriva noastră, a oamenilor muncii. Dar se învârte ea, roata, şi ne întoarcem iar la putere, staţi liniştit. Va răsări soarele şi pe uliţa noastră, cum prea bine spunea părintele nostru, marele Lenin!

C.D.: – Cum stăm cu organizaţiile de bază? Sper că toţi tovarăşii noştri sunt pătrunşi de spiritul revoluţionar care se manifestă cu atât mai plenar în aceste zile de noiembrie, când sărbătorim marea revoluţie socialistă din octombrie!
V.A.: – Tovarăşii stau liniştiţi la locurile lor, precum îi îndemna mult iubitul şi stimatul nostru conducător Nicolae Ceauşescu. Mulţi dintre ei au absolvit cu brio cursul de reciclare, învăţând pe de rost pasaje esenţiale din revista Munca de Partid.

C.D.: – Am vorbit deja cu organizaţiile noastre din munţi. Pe 11 decembrie vor intra în staţiunile Borsec, Călimăneşti, Sovata şi Slănic Moldova, deghizaţi în turişti, pentru a instiga populaţia la revoltă. Să sperăm că măcar pe un chelner vor reuşi să-l scoată din sărite pentru a declanşa urgia proletară care va acapara România.
V.A.: – Da, între timp, noi ne masăm în bar la Continental, locul vechilor noastre ceaiuri tovărăşeşti. Dacă era vară, mergeam la Vânătorul, dar aşa…

C.D.: – Mai uşor cu decadenţa restaurantelor, tovarăşe Vasile! Lasă, avem timp să mâncăm o ceafă tare ca piatra, ca în vremurile bune ale alimentaţiei publice socialiste. Să luăm noi puterea şi apoi o să ne facem de cap şi cu un Vermut cu sifon!