Oricât de metafizic ar arde-o Varujan Vosganian, rătăcit printre cerurile inspiraţiei scriitoriceşti, tot mai trage câte un ochi către prozaica lume a sondajelor, deşi, uneori, chiar şi acestea cochetează cu ficţiunea. Împreună cu Vasile Şalaru, celălalt candidat ALDE de la Iaşi, Vosganian împărtăşeşte îngrijorarea dată de oscilantul scor rezultat din prognozele sociologice, care plasează formaţiuna celor doi când peste, când sub pragul electoral. Marcaţi de această instabilitate deloc confortabilă, cei doi s-au întâlnit recent la o cafenea din Iaşi, prilej pentru un dialog menit a găsi soluţii de ultim moment pentru accederea în Parlament.

Varujan Vosganian: Hai, măi Vasile, chiar şi la întâlniri din astea importante întârzii? Pe bune, parcă ai fi muza mea. Numai pe ea ce-o mai aştept câte o oră, două, uneori şi câte jumătate de an.
Vasile Şalaru: Scuze, Varujane, dar m-am intersectat cu un cârd de liceence şi nu m-am lăsat până nu le-am aşezat ţinuta la toate. Doar ştii deviza mea în privinţa esteticii feminine: “Fundul înapoi, pieptul înainte!”

Lasă-i chestiile astea lui Chirilă, tu mai bine ia şi te gândeşte cum facem să nu pierdem locurile din Parlament. E drept, Pieleanu ne-a dat la vreo şase la sută, dar parcă nu m-aş baza pe intuiţiile sale. Parcă văd că prindem un Black Friday în ziua alegerilor şi ne trezim cu procentele reduse la vreo 3 la sută.
N-are cum, că alegerile pică într-o duminică, deci teoria ta nu merge. Dar nu te mai împacienta atât. Îţi înţeleg spaimele de scriitor în faţa crudei realităţi politice, dar bazează-te pe flerul meu, de om călit în astfel de lupte. Tu vezi-ţi de poeziile tale diafane şi lasă-mă pe mine să mă bag în mizeria jocurilor de culise.

Bun, merg pe mâna ta. Dar gândeşte-te că, dacă nu intru în Parlament, plec în exil în Armenia. Celebru sunt, oleacă de poezie cunosc, băşcălie pe capul meu cât cuprinde, m-aş putea angaja la Radio Erevan. Deşi o să-mi fie dor de Iaşi, oraşul de care mă leagă atâtea amintiri electorale.
Nu-ţi bate capul, o să rămâi în Parlament. O viaţă întreagă te-ai hrănit din mandatele de senator, aşa că tot de aici o să ieşi la pensie. Doar nu eşti atât de nebun încât să te apuci de muncit la vârsta asta! Acuşi faci 30 de ani de vechime în câmpul politic şi e păcat să îţi strici cartea de muncă. Plus ce mai iei de la Uniunea Scriitorilor, o să-ţi iasă un venit frumuşel la bătrâneţe. Mai bine hai să luăm ceva de la bar, să ne mai crească un pic procentele, măcar alea de alcool.