• ministrul ieşean de la Transporturi a devenit nu doar oaia neagră a Guvernului, ci şi calul de bătaie preferat al jurnaliştilor care cântă în strună Cotrocenilor
Din ciclul „Nicio masă fără peşte”, după cum sunau pe vremea împuşcatului reclamele la consumul de peşte oceanic, pe televizoarele alb-negru, aşa a devenit, pe plasmele demodate şi televizoarele cu leduri ameninţarea marinerului Băselu la adresa menistrului ieşean de la Transporturi, Relu Fenechiu. O gâlceavă permanentă, din care aflăm că din cauza menistrului-transformator România nu a 
intrat în Schengen, nu va obţine nu ştiu ce rapoarte (sau raporturi?!) din partea Uniunii Europene şi mai are puţin până nu va fi împinsă de tot din afara UE, a Europei şi chiar a globului pământesc, undeva prin abisurile Gropii Marianelor. Mai nou, dacă a văzut că nu prea îi merge lui Băselu cu vorba bună, de câteva zile a început ghebos să bage fitile, aşa, ca să priceapă tot Peneleul, cam pe la ce să ne aşeptăm noi în perioada următoare. Aşa aflăm noi, din ultima emisiune duminicală a Proteveului, cât de bine se înţălege el Băselu cu premerul Bonta, cei doi chiar căzând cumva la un acord că problema a prezenţei lui Reluţu în Guvern va fi tranşată cât de curând, cu sânge şi maţe pe pereţi, ca să moară eleviziunile-tabloid de ciudă. Asta după ce, nu cu mult timp în urmă, tot „După 20 de ani”, acelaşi Reluţu era musafirul periat al celor de la Pro, care ne spunea el cât de scurt e drumul spre Bucale cu Bemveul X6, faţă de trenurile cele prăfuite de la chefereul falimentar.
Sensibilităţi mari la vaca preferată de muls a tranziţiei
Nu ştim acuma cât de serioasă e ameninţarea UE în privinţa menistrului ieşan, dupe cum nici despre ce o discutat premerul Bonta cu madam Merkel la ultima întâlnire intimicioasă avută în cancelaria de la Berlin. Ştim însă că aburcarea lui Reluţu peste un minister atât de ghebos cum e cel de la Transporturi, dar mai ales săpăturile urât mirositoare pe care a început să le facă în această zonă, au stârnit multe sensibilităţi, prin mai toate palatele care contează de pe la Bucale, de la Cotroceni la Victoria şi viceversa. Că doară flotele şi avioanele patriei încă nu s-or terminat de contabilizat, după cum nici asfaltările şi şmenurile de prin porturi girate de singura brunetă avută vreodată la inimă de Băselu, a se citi Ancuţa Boagiu, nu s-au evaporat aşa deodată. Dar, cum spuneam, nicio masă fără peşte şi nicio duminică fără Fenechiu.
Verdict pe 4 iulie
Cam ăsta ar fi sloganul emisiunilor de divertisment, can-can şi justiţie televizată din acest sezon estival. Că numa mâine nu-i 4 iulie, când curtea supremă ne dă verdictul în dosarul Transformatoarelor. Şi să te ţii plânsete, strigăte şi ieşiri în stradă. Până atuncea însă, noi ştim deja textul. Mai aruncă Băse o şopârlă, mai bagă Reluţu nişte zahăr în kerosenu’ de la aeronava prezidenţială; mai vine o directivă servită de la Bruxelles, mai trage premerul textu’ cu „justiţia să decidă”. Şi uite-aşa mai creăm un subect de presă, ca să mai aibă şi bârfitorii ce rumega, iară telespectatoru’ la ce saliva. Ţineţi aproape, că noi ştim deja ce pierdeţi! (Douăzeci de mii de zeghe sub mări)
