Bănuim că și dumneavosatră – ca și noi – sunteți curioși să vedeți ce mamifere din grădina zoologică a vieții politice de Bahlui vor fugi ca șobolanii din partidele „tradiționale” pentru ca – țuști, pe-o dugheană! – să se refugieze, ca pupezele, în scorburile deontologice ale Mișcării Populare nășite de lupul de mare de la Cotroceni. Nu că noi – ca și dumneavoastră – n-am putea dormi noaptea din cauza asta, dar uite că un răspuns ne-a fost dat sau, mai curând, sugerat de către acest far călăuzitor al „dreptei” de Bahlui, acest Napoleon Bonaparte al Nicolinei și acest Charles Baudelaire al Facebook-ului care este fostul deputat portocaliu Nicușor Păduraru. Și care s-a exprimat cam așa:

„Sunt mulţi în jurul meu care aşteaptă un semnal pentru a redeveni activi în lupta politică, unii din ei aproape că si-au pierdut răbdarea. Strângeţi rândurile, foarte curând vă voi sugera o soluţie curată şi lipsită de compromisuri. Nu vă gândiţi la partide, sugestia mea va fi una de echipă şi consecvenţă în atitudine. Primele semne de primăvară politică la Iași vor fi deja publice săptămâna aceasta. Iar eu le susţin şi vă voi îndemna să fim împreună”.

Frisonant mesaj, nu?! Sigur, și noi am putea crede că nu numai prietenii de pe Facebook, ci și membrii asociației de proprietari din care face parte Nicușor „și-au pierdut răbdarea” și așteaptă, cu pulsul crescut, „un semnal pentru a redeveni activi în lupta politică”. Parcă îl și vedem pe Nicușor dând semnalul mobilizării, adunându-și adepții și pregătindu-se să le dezvăluie, în vreo ședință secretă, mult așteptata „soluţie curată şi lipsită de compromisuri”. Îi vedem cu ochii minții pe combatanții nicușorieni gata de bătălia cea mare, dospind de adrenalină și dornici de sacrificiu, așteptând cu nerăbdare doar formula în care să își verse prinosul de „atitudine” civică.

Logica și experiența ne-ar îndemna să punem pariu că „soluția curată” la care se referă Nicușor e taman Mișcarea Populară, cu care sensibilul s-ar pregăti să-și coordoneze fandările, șpagaturile și piruetele chiar în aceste zile; și că primele semne de „activitate în lupta politică” vor consta în niște foi A4, cu mesaje lacrimogene, pe care fostul deputat le va purta prin centrul târgului, în semn de „protest” față de oamenii cei răi din Primărie.

Dar dacă nu e așa? Dacă, prin aceste aluzii la renaștere și „primăvară politică”, liricul nu vrea decât să ne anunțe – în stilul său, nehotărât și subtil – că tocmai își prinde cel de-al 44-lea ghiocel în buchetul vieții (ca să folosim o superbă expresie)? Dacă mobilizarea la care pare să cheme e doar o omenească chemare la petrecerea de aniversare? Dacă „echipa” la care se referă e doar cercul select al celor care vor fi chemați să se bucure de un suc și o amandină?

Prea mulți de „dacă”… Noi, totuși, înclinăm spre cea de-a doua ipoteză și, captivați de aluziile primăvăratice, nu ne putem reprima amintirea unui cântecel de sezon: „Dimineaţa, în grădină, / A ieşit un ghiocel, / Raze blânde de lumină / Soarele-ndrepta spre el. / (În cor:) Raze blânde de lumină / Soarele-ndrepta spre el”. Cântecel care, în prima variantă, ar putea fi adaptat cam așa: „Dimineaţa, în Mișcare, / A intrat și Nicușor, / Raze blânde, Populare / Băse-i transmitea ușor. / (În cor:) Raze blânde, Populare / Băse-i transmitea ușor”…

Morțișorul primăverii